LA MULTI ANI !

   Am visat ca sapte miliarde de suflete, de toate rasele, culorile, religiile, sexele si varstele se bucurau impreuna la trecerea dintre ani. In visul meu nu mai erau meridiane terestre si toate orologiile indicau simultan miezul noptii.
   Am deschis apoi infrigurat toate dictionarele lumii si am cautat la litera X. Nu mai exista substantivul xenofobie.
   Cred ca in vis mi s-a aratat constiinta colectiva.
   Cand m-am trezit am stiut ca intre aceasta viziune nocturna si realizarea ei in practica exista o simpla bariera care poate fi spulberata. Implinirea visului are nevoie de foarte putin. Este nevoie ca toate cele sapte miliarde de suflete sa descatuseze un sentiment: iubirea fata de aproapele.

Inamicul din mine

   "Ca tot omul, și eu sunt propriul meu dușman..." - Henry Miller
  
   Trăiesc cu mine însumi 24 din 24 de ore, șapte zile din șapte, 365 din tot atâtea. Sunt propria mea "umbră", chiar și în zilele înnorate. Chiar și când visez nu există scenă în care să nu fiu și eu acolo. La voi e cumva altfel?
   În dansul vieții îmi sunt partenerul de tango, și adesea mă calc pe picioare. Mă analizez, mă critic, mă apostrofez, mă cert și apoi mă împac cu mine însumi.
   Prin dorințele, prin simpatiile și antipatiile mele, prin orgoliile, prin iubirile și dușmăniile mele ajung mult prea des să mă rănesc. Uneori "sângerez".
   Sunt așa cum mă văd.
   Uneori mă plictisesc de mine însumi. Îmi spun precum unor musafiri care și-au uitat drumul spre propria casa: "Radule, omul vine, dar mai și pleacă!"
   Niciodată nu sunt singur dar niciodată nu sunt liber.
   Doar atunci când îmi voi fi ritmat perfect pașii în dansul cu mine, voi fi propriul meu prieten și voi fi făcut din doi unul singur .
  
   "...știu și că sunt propriul meu salvator" - Henry Miller

Operatii pe suflet deschis

   Pentru a putea fi ajutati, in fata doctorului si a preotului e necesar sa ne deschidem sufletele. In preajma artistilor sufletele se deschid spontan.
   "A fi langa" un artist este o notiune ce nu include nici timpul si nici spatiul. Si astazi pot fi langa Chopin ascultandu-i Nocturnele. Inca mai invat psihologie citindu-l atent pe Dostoievski. Il pot primi in suflet pe Iisus la Milano, unde iau parte cu inocenta unui prunc la Cina cea de taina (cand merg la Milano uit macar o zi de shopping si intru intr-o anume biserica). Rad si acum privind fascinat farsele mult prea tristului sir Charlie Chaplin.
   Vietile artistilor sunt diferite de ale noastre. Ei sunt lumanari singuratice care ard la ambele capete, oferind energii alternative si sublime pentru suflete deschise.
   Arta poate vindeca suferinte si uneori este singura si adevarata medicina a sufletului.
   Daca studiez cu ochi critic de psihiatru biografiile acestor creatori, dintr-un reflex imatur le-as recomanda internare si tratament. Ce blasfemie sa vreau sa tratez gratia divina! "Delirul creatiei" nu este patologic. Este nefericirea unui suflet gigantic prizonier intr-un trup mult prea mic.
   Artistii sunt bolnavi de talent, de har divin, iar maladia lor se vindeca numai atunci cand creaza. Acestia ne ofera farame din sufletele lor, pentru a face chirurgie estetica sufletelor noastre.

                                          Stefan Luchian - "Un zugrav (Autoportret)"

Intelepciunea populara

   Genetica ne-a aratat clar ca ne inzestram copiii cu genele noastre combinate (jumatate de la mama, jumatate de la tata). Contul lor ereditar este o depunere in cea mai sigura banca din lume, care nu poate fi nici jefuita si nici nu poate da faliment. Fiecare fiinta nascuta are propriul sau cont in propria sa banca, diferita ca organizare de bancile tuturor celorlalti si se numeste ADN (acidul dezoxiribonucleic).
   Cu mult inainte sa apara germenele gandirii stiintifice a existat intelepciunea populara.  Ea spune: "ce se naste din pisica soareci prinde" sau "aschia nu sare departe de trunchi". Acest mod de a analiza realitatea, simplu dar perfect, exista si va exista pana la capatul timpului.
   Psihologia ne explica rolul fundamental al educatiei date de parinti copiilor lor. Stiintele comportamentale ne descriu metode eficiente de relationare cu fiii si fiicele noastre. Intelepciunea populara a vorbit axiomatic despre "cei sapte ani de acasa" indemnandu-ne: "bate fierul cat e cald".
   Despre rolul prietenilor, al scolii si al societatii in general in formarea si slefuirea personalitatii umane avem biblioteci intregi si sunt foarte eficiente. Gandirea inteleapta dintotdeauna a avertizat: "spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti!"
Stiintele sunt variante de lux ale intelepciunii populare. Aceasta este unica, simpla, universala si vesnica. Nu este a nimanui dar ne apartine tuturor.
   Intelepciunea populara este gandirea ca arhetip. 

Ben Groossens - The Story of the Very Beginning

Sarbatori fericite!

   Indiferent unde, cand si cum va celebrati sfintii, va doresc din inima tuturor Sarbatori Fericite!
   Oricum, fiecare zi din an poate fi o mare sarbatoare. De noi depinde cum ne traim viata.

  Al vostru doctor de suflete,
  Radu Nevinglovschi



                                  

Ziduri fara ferestre

   Ne este teama de ceilalti!
   Societatea in care fiinteaza capitalismul salbatic si primitiv naste in noi angoase. Suntem infricosati si suspiciosi iar coltii paranoiei musca adanc dintr-o carne mult prea frageda, nepregatita sa reziste razboiului atroce pentru supravietuire.
   Cei mai multi dintre noi nu facem fata si ne ascundem in unghere din ce in ce mai tainice si mai intunecate. Incepem sa cladim "ziduri". Pereti de protectie fata de ceilalti semeni ai nostri, fata de celelalte suflete, care ni se arata ca fantomatici monstri, aflati intr-un dans social canibalic.
   Pe masura ce trece timpul zidurile devin mai groase si mai inalte. Ne ascundem unii de altii si din cauza regresiei noastre psihologice (ca mecanism de aparare freudian), ajungem homunculi infantili cu cosmarurile copilariei populate de monstri si balauri dar fara Feti Frumosi sau Zane. Intr-un final ii vedem pe oameni doar in visele noastre, care sunt realitati mutilate de spaima. "Zidurile" nu au ferestre. In goana noastra "nebuneasca" am uitat sa le mai construim. Zidim fortarete sub stare de asediu.
   Sa daramam "ziduri" pentru a face loc "ferestrelor" si sa ne uitam prin ele! Vom vedea ca oamenii de dincolo de fortaretele noastre sunt la fel de speriati ca si noi. Si ei au uitat sa lase loc pentru ferestre. Si ei se tem nefiresc.
  Sa spargem apoi si "ferestrele" si sa iesim afara! Vom simti caldura. Nu este caldura soarelui, este temperatura fireasca a sufletului uman.
  Noi nu suntem canibali, desi asa ne vrea sistemul.



Cei trei stalpi

   Casa sufletului se cladeste pe o structura de rezistenta metafizica. Aceasta structura e constituita din trei stalpi: familia, credinta in divinitate si profesia (aducatoare de satisfactii materiale si spirituale). Orice suflet sanatos are cei trei piloni la locul lor. Fie si numai zdruncinarea unui singur element al ansamblului de rezistenta conduce invariabil la o boala sufleteasca.
   Desigur si prietenii si banii si pasiunile confera suport, acoperis sau stralucire dar daca se clatina casa se poate ajunge la un morman de resturi sclipitoare.
   Iata trei sfaturi ce pot fi de folos in preventia decesului prematur al sufletului:
   - Copiii trebuie sa aiba si mama si tata, e de preferat ca un cuplu sa aiba copii si e bine ca toate aceste particule elementare sa aiba un grad mare de coeziune.
   - Oamenii trebuie lasati sa-si adore propriul Dumnezeu, indiferent de numele acestuia, pentru ca starea sufleteasca numita de noi credinta este instinctuala. Credinta nu se preda in scoala si nici nu poate fi deprinsa de la cineva. Rugati-va doar: "Ajuta-ma, Doamne, sa-mi intaresc credinta!"  Rugaciunea este un factor de preventie pentru sanatatea psihicului vostru.
   - Trebuie sa muncesti si in egala masura truda ta trebuie sa-ti aduca bani si bucurie in suflet.
   Sunt prea multe suflete ale caror case au fost demolate.
   Lipsit de adapost sufletul poate fi grav ranit pana si de o adiere a vantului.
   Atentie! Divortul, ateismul si somajul dauneaza grav sanatatii sufletesti!

Despre sinucidere

Daca ceva nu ne place, nu inseamna ca nu exista.

Voi enumera cateva dintre maladiile in desfasurarea carora poate interveni sinuciderea nerationala :
- schizofreniile si toate celelalte psihoze (psihoza = "nebunie" = stare in cadrul careia omul isi pierde simtul critic asupra realitatii si este in imposibilitatea de a emite idei logice, sustinute de argumente rationale). Intre noi fie vorba, acceptarea unei idei ca fiind rationala variaza putin de la un meridian terestru la altul, precum si de la o epoca la alta.
- depresiile severe
- reactiile acute la stres de intensitate catastrofica (ex: oamenii ce se aruncau in gol din Turnurile Gemene aflate in flacari)
- spalarea creierului ( pilotii kamikaze, oamenii torpila, membrii unor grupari religioase extremiste etc)
Nu am enumerat toate starile psihopatologice pe parcursul carora poate sa apara tentativa (reusita sau nu) suicidara.
Nu stiu insa ce sa spun despre samurai si al lor sepuku. Erau ei oare o gasca de scelerati, cu creierul spalat, care se omorau singuri, "de nebuni"? Sau or fi fost niste suflete otelite cu un sublim simt al onoarei?
Ce credeti despre actul suicidar, efectuat lent-progresiv si neasumat ca atare (barbatii adevarati care consuma zilnic bauturi alcoolice, pentru ca "asa a baut si bunicu' si a trait pana la 100 de ani si a murit de moarte buna")?
O fi fost "nebun" Fiul Omului pentru ca s-a lasat rastignit pe cruce (ca doar putea sa se salveze...) pentru a se implini lucrarea Tatalui?
Exista insa si sinuciderea rationala. Va voi aminti despre suicidul anomic. Este situatia in care o fiinta umana (argumentand perfect rational in fata sa si a celorlalti) nu mai suporta starea de anomie a societatii in care traieste. Conform DEX'98 anomie = dezordine, dezorganizare (intr-o societate data) iar conform NODEX anomie = stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului in societate. Punand intr-o balanta a gandirii logice argumentele pro si contra, el hotaraste ca este mai bine sa paraseasca viata de pe acest pamant. Unii ar numi-o tulburare de adaptare. Sa fie asa? Intr-un final este o problema de diagnostic diferential.
Acestea fiind povestite, spun raspicat: indiferent de situatie, daca auziti fie numai declaratia unui om despre dorinta sa de moarte trebuie sa intrati in alerta maxima!

VIATA MERITA TRAITA!

Starea de vinovatie

   "Fiecare dintre noi este vinovat in fata tuturor, pentru toate, iar eu mai mult decat ceilalti."
                                                                                                             - Dostoievski

    Pe pamant iudeo-crestin, paradigma de mai sus constituie esenta pura a "manualului" de interactiune umana.
    In familii, in scoli si-n societate in ansamblu, sentimentul de vinovatie este folosit cu succes pentru a-i determina pe unii sa faca ce vor altii.  Starea de vinovatie nu ramane doar o traire intima, pur personala, ci se constituie intr-un excelent mijloc de manipulare.
    Cineva drag mie si-a retras copilul (elev in clasa I-a) de la ora de religie.
    L-am intrebat: - De ce?
    Mi-a raspuns: - Mi se intoarce asta micu' speriat acasa, spunand ca doamna de religie le zice: ca "Dumnezeu e manios", ca "ii bate Dumnezeu daca nu sunt cuminti" sau ca "se supara Dumnezeu daca uita sa-si faca rugaciunea".
    Ii spun: - Dar nu i se va putea incheia situatia scolara fara note la religie!
    Imi raspunde scarbit: - Stiu... stiu. Mi s-a spus, ca trebuie sa aduc adeverinta de apartenenta (si cu note pe ea) de la pastorul unei alte confesiuni religioase, ca doar nu poti fi liber cugetator... Rezolv eu problema...
    Tin sa precizez ca prietenul meu, ca si intrega sa familie, e crestin-ortodox, botezat.
    Mintea copiilor e ca o tablita imaculata pe care poti scrie ce vrei. Binenteles ca ei trebuie sa stie de pedeapsa, cum trebuie sa stie si de recompensa. Lasand deoparte ipocrizia, sa recunoastem ca sistemele educationale se bazeaza (in cea mai mare parte) pe principiul reflexului conditionat pavlovian. Dar copiii trebuie sa-l cunoasca pe Dumnezeu - Iubire, asa cum este El. Trebuie sa stie ca RAU fac doar oamenii.
    Invatati-i ca pedepsele vin de de la mama sau tata, de la oameni in general. Doar asa veti putea creste niste copii fara probleme psihiatrice.
    Extinzand putin subiectul, spun ca noi toti folosim (premeditat sau nu, mai des sau mai rar) inducerea starii de vinovatie pentru a-i determina pe ceilalti sa faca ce vrem noi. Doar ca nu avem curajul s-o recunoastem! Dar lasati copiii sa creasca fara angoasa pacatului!
   Asa cum spunea Sfantul Augustin:

"Iubeste si fa ce vrei!"

Cineva trebuia sa fie Iuda

    Mi-as dori sa existe o singura certitudine, ca nu suntem vesnici. Dar mi-e groaza de gandul ca ar putea exista destin. Ma cutremura ideea ca textul vietii fiecaruia sa fi fost scris dinainte. Nu ma tem de moarte, dar e groaznic ca ar putea sa fie "batute in cuie"  data si felul sfarsitului meu.
   La Cina cea de taina Iisus le spune apostolilor ca stie "cine, cand si cum" il va vinde romanilor. Tot atunci, Fiul lui Dumnezeu ii spune lui Toma ca acesta se va lepada de El de trei ori, inca inainte de venirea zorilor.
   Bietul om, care se numea Iuda... sa fi avut scris in stele ca el sa fie Tradatorul. Tragedia lui, aici pe pamant, a inceput abia dupa sinistra-i moarte. De doua mii de ani numele lui e sinonim cu tradarea.
Imi doresc ca daca Dumnezeu asa i-a scris pentru viata de aici lui Iuda, in cea de dincolo sa-l tina in brate, si sa-l sarute pentru ca numai prin acest "nenorocit" s-a implinit profetia. Daca nu era acel om, oricum ar fi fost altul. Cineva trebuia sa fie Iuda. Mi-e mila de Iuda.
   As vrea sa fiu apasat de "povara alegerii", doresc sa suport urmarile actiunilor mele, sa-mi arhitecturez singur viata, moartea sa-mi fie o consecinta si nu o predestinare.
   Si totusi, stiu cu certitudine ca... n-am ales eu cand, unde si cum sa ma nasc!

Oameni si... activistii de partid

   E perfect normal sa ai simpatii politice, sa fii membrul unui partid (oricare ar fi acela) si chiar sa faci propaganda. Nu e nimic anormal in a propovadui punctul de vedere al partidului din care faci parte, fie ca te dezlantui intre prieteni sau de la o tribuna. Doar "fiecare cioara isi lauda puii", spune un vechi proverb romanesc.
   Nu vreau sa fac caz de promisiunile elctorale (niciodata onorate) si nici de "pomenile" facute inaintea alegerilor. Acestea ma indigneaza dar nu ma mai mira.
   Ceea ce ma ingrozeste este reaparitia prostitutiei morale. Aceasta "boala", din ce in ce mai frecventa si mai grava, pare sa contamineze si segmente socio-profesionale care ar trebui sa posede imunitate naturala pentru sus-numita maladie. Dar persoane considerate "cu scoala" (doctori, profesori, ingineri) au putut fi vazute batand din usa in usa, pe la case sau pe la apartamentele din blocuri (de la parter si pana la ultimul etaj), cu sacose si pixuri pe care le ofereau ranjind, cersind voturi. Am aflat despre situatia unor bolnavi carora doctorul le-a promis rezolvarea situatiilor lor... dar dupa alegeri... daca iese la vot partidul adulat de "stranepotul vitreg al lui Hipocrat". Am vazut copii scosi din timpul programului de invatamant, si "impulsionati" de catre dascalii lor sa planteze copacei in curtea scolii, pentru a incanta privirea politrucului ce urma sa-i viziteze. Doamne, cat de "gelatinoasa" poate fi o coloana vertebrala?
   Cine practica prostitutia morala? Acesti indivizi se numesc nebunii de partid. In decembrie 1989 Ceausescu n-a murit.  Cand a fost ciuruit de gloante la Targoviste, el doar a explodat si traieste in Romania post-decembrista prin gretoasele sale bucatele umane bolsevice, care colcaie si ne infecteaza tara. 
    Doamne, Dumnezeul meu, ce se intampla cu copiii tai?     

Suflet in oglinda

 

   Sufletul unui om se reflecta si isi vede imaginea in sufletele celorlalti. Exista si metoda autoevaluarii, dar daca aceasta este folosita mereu si in exclusivitate, ea da gres pana la urma. Nu ne putem aprecia mereu singuri si de aceea trebuie sa fim deosebit de atenti la reactiile celorlalti atunci cand "aruncam cu piatra in balta". Nu de alta, dar face valuri. Nimic nu poate fi descris fara a avea un sistem de referinta.

   Comportamentul uman se formeaza prin interactiunea cu ceilalti. Bineinteles ca nu toti ne vor binele si nu toti isi exprima sincer parerea despre noi, dar cred ca e adevarata zicala: "Daca-ti spune unul ca esti beat il trimiti la plimbare, daca-ti spun doi te uiti urat la ei, dar daca-ti spun mai multi... chiar trebuie sa te duci la culcare". Eu am incredere in bunul simt al constiintei colective. De-a lungul istoriei, sufletul colectiv se mai tulbura si mai greseste, dar per ansamblu acesta exprima cu precizie vointa individului mediu standard.

   Individul mediu standard (notiune de statistica sociala) este cu atat mai valoros cu cat sunt mai multi indivizi valorosi in societate. Daca le dam in cap sau ii alungam in lumea larga pe indivizii valorosi este problema noastra a tuturor. In acest caz nefericit constiinta colectiva devine mai subreda si mult mai supusa luarii unor decizii proaste.

   Sofocle, geniul tragediei antice grecesti, spunea: "Eu văd că noi, toţi cei care traim in aceasta lume, nu suntem decât nişte imagini sau fantomatice umbre". Omul care se insingureaza si care scarbit de societate isi zavoraste usa sufletului devine fantoma lui Sofocle.

   Nu putem trai izolati si numai impreuna putem da consistenta materiala "fantomaticelor umbre".

   Am ales democratia. Trebuie sa ne intre bine in cap ca individul mediu standard conduce acest tip de societate. Noi trebuie doar sa-l mentinem destept si puternic.

                                                         Salvador Dali

     

Depresie sau suflet suferind?

   In clasificarile din vechile tratate de psihiatrie aproape toate maladiile sufletului erau prezentate dupa criteriul cauzei lor. Adica erau impartite in endogenii (boli a caror cauza este ereditara) si exogenii (boli cauzate de factori din mediul extern). In categorisirile actuale bolile sunt numite tulburari si sunt descrise si incadrate dupa manifestarile pacientului (relatate de acesta sau observate de medic), bineinteles precizandu-se cauzele fiecarei maladii.
   Dar dintotdeauna depresia (sau tulburarea depresiva, mai nou) a fost vazuta distinct sub cele doua forme ale sale:
   - depresia endogena (ereditara)
   - depresia exogena (ca o reactie a psihicului la un eveniment din mediul extern)
   Ce evenimente din viata noastra ar putea determina sufletul sa reactioneze si sa apara depresia? Cauzele sunt multe si reprezinta practic toate situatiile de viata (firesti, cele mai multe) care depasesc o anumita durata si/sau amploare, constituindu-se in factori stresanti: conflicte in familie sau in societate, deziluzii in dragoste, divort, scaderea veniturilor si a nivelului de trai, pierderi insemnate la jocuri de noroc, declin pe scara ierarhica, detentia, obtinerea unor rezultate scolare sau profesionale mai mici decat cele asteptate, moartea unor persoane dragi si... oricum nu le pot enumera pe toate.
   Intrebarea, pe care retoric o pun, este: o fi sufletul indurerat chiar intotdeauna motiv de diagnostic si tratament medical?
   Si in continuare stau pe ganduri: e o boala oare sa suferi mult cand ai fost abandonat, cand ti-au murit copiii, cand nu mai iesi din criza economica, cand ti-au luat apele casa, cand te-a tradat partenerul de viata?
   Problema nu este daca s-a pus sau nu un diagnostic, ci daca se apuca doctorul sa dea tratamente.
   Ma gandesc ca uneori trebuie sa lasam sufletul sa vibreze asa cum e scris pe portativul vietii.
   Uneori trebuie sa-i lasam pe copii sa-si planga parintii, pe parinti sa-si planga copiii, pe nefericiti iubitele... cat si cum vor.
   Sa psihiatrizam mai putin sufletul ce sufera! Uneori stie el mai bine de ce sufera.
   Dar doctorul de suflete este oricand si oriunde cu voi, daca ii veti cere ajutorul!

                                                  Autor/Detinator: Rodica Costoi - ''Fata trista de la geam''

Comunicarea interumana

   Vorbirea a fost darul lui Dumnezeu facut oamenilor, pentru ca acestia sa se poata intelege intre ei. Sunt la moda teoriile despre comunicarea non-verbala, si curg rauri de cerneala dezvoltandu-se variatiuni pe aceasta tema. Se discuta depre limbajul gesturilor, interpretarea mimicii si a pantomimicii sau despre comunicarea telepatica. Toate acestea sunt adevaruri, dar reprezinta mai putin de 5% din posibilitatile de comunicare interumana si aceste modalitati de relationare pot fi folosite de catre persone initiate, antrenate sau inzestrate.
   Marii majoritati ii ramane vorbirea articulata si scrisul in propozitii, pentru a se face inteleasa. Si "slava Domnului", nu-i ramane putin. Avem suficiente cuvinte in vocabular si posibilitati de modulare a tonului incat nu putem sa ne plangem ca nu ne intelegem.
Daca vreti sa fiti intelesi, vorbiti!
   Comunicati prin viu grai sau in scris. Nu stiu ce savant a scos zicerea "Si tacerea este un raspuns". Nu este adevarat. Tacerea este interpretabila si da nastere la mai multe raspunsuri posibile, conform interpretarii fiecaruia. Ne facem noi gresit intelesi si cand vorbim sau scriem, cum sa avem pretentia sa fim intelesi prin tacerile noastre.
   Graiul articulat ne deosebeste de maimute, ca acestea par a "se intelege" prin datul din labe.
   Atunci cand vreti sa va intelegeti cu cei din jur, nu pastrati taceri "semnificative". Vorbiti cu copii, cu parintii, cu iubitul sau iubita, vorbiti atunci cand mergeti la interviu pentru un serviciu, pentru ca nimeni nu va citeste gandurile, sentimentele, dorintele. Uneori nu suntem intelesi nici atunci cand vorbim. Nu puneti mereu pe seama interlocutorului faptul ca nu va intelege. Uneori este nevoie de reformulare, iar alteori e necesara modularea reformularii. Daca doi oameni normali doresc sa se inteleaga prin cuvinte, nu au cum sa nu se inteleaga, decat daca e vorba de reavointa.
   In mediul social exista uneori situatii particulare. Nu se doreste sa fiti intelesi. Atunci vorbiti mai tare, puteti chiar si sa strigati.  Chiar este indicat. Cei ce stau prea mult pe scaunul puterii par sa-si fi pierdut aptitudinea comunicarii prin cuvinte. Sau mai bine zis a ascultarii cuvintelor.
    Una dintre putinele situatii in care o dizertatie de anvergura balzaciana poate fi anulata non-verbal este mersul la votul electoral. Atunci se tace si se face un singur gest ferm cu stampila.
    Votati cu un gest, dupa ce ati interpretat mii de fraze.

Va multumesc!

   Va multumesc ca imi lecturati scrierile... asa cum sunt ele, si mai bune si mai rele. Sunt om, deci "supus greselii".
   Si mai ales va sunt recunoscator pentru comentarii.
   Acest blog fiinteaza datorita voua!

Singuratate in duet

    Desi fiecare fiinta umana se supune, mai mult sau mai putin, legilor societatii careia ii apartine, in cadrul oricarei familii trebuie sa existe un "regulament de ordine interioara". In familiile noastre avem "functia" de sot si cea de "sotie". Pare hilar, dar nu poate sa existe nici o comuniune intre doi oameni care traiesc impreuna si nu-si iau foarte in serios atributiile.
    Toata lumea stie (din proprie experienta sau din auzite) ca pasiunea amoroasa, care este expresia unui instinct, se stinge in maximum trei ani. Daca nu stiati, imi permit sa va aduc in atentie ca aceasta constatare este rezultatul unor studii stiintifice, riguros efectuate pe grupuri mari de oameni (semnificative statistic). Aceste investigatii au fost efectuate de catre specialisti in stiinte comportamentale, din cele mai prestigioase universitati de pe mapamond (internetul este foarte generos in informatii pe aceasta tema).
    Studiile au putut fi efectuate cu precizie stiintifica deoarece indragostirea si pasiunea amoroasa produc modificari neuro-bio-chimice foarte exacte. In perioada pasiunii amoroase substantele care suprasatureaza sangele indragostitului sunt aproximativ aceleasi cu cele care intoxica organismul nebunului. Nu degeaba se spune ca "dragostea este oarba". Din pacate, sau din fericire (dupa caz), "vederea" revine, "nebunul" se calmeaza. Si nu in toate situatiile ne place ceea ce vedem dupa "insanatosire". Atunci este momentul adevarului, al testarii compatibilitatii dintre cei doi.
    Inainte de a oficializa o relatie, este neaparat necesar ca partenerii sa discute "la rece" (sau chiar sa puna pe o hartie numai de ei stiuta) normele dupa care vor trai, sper, toata viata. Trebuie spus de la bun inceput ceea ce asteapta fiecare de la celalalt. Trebuie sa discutati cu rigurozitate despre dorintele voastre si responsabilitatile pe care vi le veti asuma. Casatoria nu trebuie sa fie rezultatul pasiunii, ci al iubirii calme.
   Daca pe parcursul traiului in comun, care nu este mereu "dulce ca mierea", apar neintelegeri, apelati la "regulamentul de ordine interioara" pe care l-ati stabilit in comun de la inceput. Daca nu ati facut acest lucru neintelegerile pot degenera in conflicte iar conflictele pot cauza un adevarat razboi domestic.  Aceasta conflagratie se numeste conjugopatie si este o boala de care sufera familia. De fapt nu exista conjugopatie ci conjugopatii, cum nu exista boli ci doar bolnavi. Reprosurile, resentimentele si invinovatirile sunt ingredientele forte ale imbolnavirii unui organism numit familie. Divortul este doar o solutie extrema si de nedorit. Seamana cu o amputatie care salveaza doua vieti, dar nu si doua suflete. Rezolvati disensiunile pe cale pasnica. Oricum daca intr-un final nu se ajunge la un consens este de preferat o despartire decat o conjugopatie cronica. Aceasta este si ea nociva fiind un cancer al sufletelor care se incadreaza in zicerea "boala lunga, moarte sigura".
   Nu va uniti destinele atunci cand "va ia valul"!!!
     Casatoria nu este un joc.

Cine se teme de libertate?

   Noi ne temem de libertate. Pentru ca aceasta implica, pe langa drepturi si un grad mare de responsabilitate individuala si colectiva.
   Marea noastra majoritate se teme sa-si asume individual responsabilitati, pentru ca ar vrea sa suporte consecintele doar in grup. Liberalismul presupune asumarea faptelor. A nu se confunda liberalismul (care este un concept filozofic) cu liberalii.
   Oricum, noi romanii gestionam defectuos libertatea. Priviti-i pe alesii poporului de dupa decembrie 1989. Sunt niste lichele parvenite. Si cine i-a ales: rusii, americanii, turcii sau albanezii? Nu, dragii mei, noi i-am ales. Si nu numai ca i-am ales, dar i-am si ajutat sa creasca, sa se inmulteasca si sa se imbogateasca si acum ne plangem.
   O alta intrebare ar fi: cine sunt liderii nostri? Sunt cumva mosieri straini care ne-au cotropit? Nu, nu si iarasi nu. Sunt romani, alesi de noi si pe care-i ajutam in continuare, lasandu-i sa ne administreze averea. Sa nu ne ascundem dupa cuvinte: noi i-am ajutat si-i ajutam in continuare. Acest lucru s-a intamplat in toate regimurile postdecembriste.
   Peste tot in lume libertatea asumarii responsabilitatii este generatoare de anxietate. Nu sunt altii neaparat mai destepti decat noi. Au doar antrenament in ceea ce priveste alegerea. Stiinta alegerii se deprinde in timp. Psihoterapia lor pentru anxietate a constat in expunere individuala, progresiv crescanda, la factorii de stres (alegerea). Antrenamentul este psihoterapia. Numai ca noi nu prea mai avem timp! Haideti sa ne antrenam "mai cu talent".
   Detinem libertatea alegerii. Daca unora nu ne place cum iese, va rog sa nu uitam ca democratia este dictatura majoritatii.
http://www.youtube.com/watch?v=Pob0Nake-ew

Partea intunecata a sufletului

   Nimeni nu este perfect.
   Aici pe pamant traim intr-o lume a nuantelor morale. In cadrul marii noastre majoritati nu exista puritatea morala intruchipata, cum nu exista nici raul absolut.
   Atat binele cat si raul salasluiesc in noi, incercand sa-si faca simtita prezenta pe parcursul unei vieti de om. De aceea simtim adesea ca avem de dus o greutate. Este vorba despre povara alegerii. In fiecare moment alegem ceea ce facem. Doar faptele nebunilor sunt vointa lui Dumnezeu. In rest, cu  consecintele faptelor noastre ne intalnim mai devreme sau mai tarziu.
   Pacatul nostru nu sta-n stele,
   El sta in noi ce stam sub ele.
   Marea problema consta din curajul fiecaruia de a-si face singur o radiografie de suflet, adica o analiza profunda, curajoasa si sincera a felului in care traieste impreuna cu ceilalti. Normele de conduita morala sunt rezultatul filozofic al gandirii majoritatii.
   Oare sunt bun? Oare sunt rau?
   Nu esti nici bun, nu esti nici rau. Esti doar om!
   Daca ni s-ar oferi posibilitatea ca printr-o simpla apasare de buton sa facem sa dispara toti "inamicii" nostri, fara nici o consecinta pe care sa o suportam, oare ce am face? Sa nu ne pripim cu raspunsul. Haideti doar sa meditam!
   In cadrul moralei colective exista miriade de morale individuale. O conduita sociala corecta rezulta atunci cand reusesc sa-mi pun morala proprie in acord cu cea colectiva.
   Sa arunce primul cu piatra, cel care se stie fara de prihana! 

  
   

Cat costa viata ta?

   Propaganda la moda este ca, traind intr-o societate capitalista, noi medicii si personalul medical in general, producem servicii de sanatate. Pana unde poate merge pervertirea gandirii umane?! Pana cand vom inghiti pe nemestecate idei toxice care pervertesc sufletul? 
   Productie se face in fabrici si uzine. In spitale se alina dureri, se oblojesc suferinte, se mangaie suflete.
   Doctorul trateaza, dar atunci cand suferinta se vindeca sigur, este interventie divina. Oricat de bine ar trata medicul un suferind, oricat de bine ar fi ingrijit acel om, daca Dumnezeu il vrea la el atunci il ia. Adesea lui Dumnezeu i se face mila si de bolnav si de doctor la un loc. Atunci cand se uita la dorinta de viata a pacientului si la tenacitatea doctorului (doua suflete care se lupta in tandem cu destinul insusi), Divinitatea se razgandeste in privinta unui destin si-i mai prelungeste existenta pe pamant. .
Nu exista medicina fara Dumnezeu. Medicii nu sunt zei ci sunt unelte ale acestora prin care dorinte divine se infaptuiesc.
   Medicului ii dau fiori reci notiuni precum: "durata medie de spitalizare", "indice de complexitate al unui act medical", "gradul unui spital" . Nu spitalul vindeca oameni ci personalul medical care munceste acolo - omul sfinteste locul. Doctorul nu se poate incadra cu strictete in parametri pentru ca nu produce suruburi. Veniti-va in fire oameni buni!!! 
   Stiu, stiu, stiu... Mi se poate poate arunca verde in fata ca "la doctor, fara spaga nu intri", ca "nu se mai satura doctorii astia", ca "te lasa sa mori pe masa daca nu-i dai", ca "de ce le mai trebuie marire de salariu ca oricum traiesc din spaga si au vile si masini" sau "au depus un juramant, ce mai vor?"
   In primul rand: nu exista padure fara uscaturi.
   In al doilea rand: ideea conform careia toti doctorii sunt bogati este falsa si face parte dintr-o propaganda abjecta menita sa intretina ura de clasa initiata de bolsevici. Ura de clasa creaza dezbinare sociala, deci o societate usor de pacalit si cucerit.
   In al treilea rand se stie ca si doctorii mananca, platesc facturi, au rate la banci, au copii la scoala, iar in mult invocatul Juramant al lui Hipocrate se spune ca "nu voi cere mai mult decat mi se cuvine" iar doctorii cer de la guvernanti pentru a nu se mai umili sa astepte de la suferinzi.
   In ultimul rand as vrea sa se stie ca de condamnat este conditionarea actului medical. Atentia oferita de pacient doctorului de care este multumit se numeste pomana. Doctorii cer guvernantilor o plata decenta, pe masura muncii prestate, pentru ca s-au saturat sa fie pomanagii. Banii pe care-i cer medicii sunt dintr-un fond pe care noi deja l-am adunat prin contributii lunare.
   Daca vrei sa distrugi o natiune atunci nu trebuie decat sa-i nimicesti initial cele trei sisteme vitale: armata, sanatatea si invatamantul. Restul se dezintegreaza ca o consecinta.
   Cat costa o zi din viata ta?
  
  
        

Suflet anxios

   Anxietatea este acea stare de frica care apare fara un motiv explicabil. Aceasta frica este insotita de sentimentul de asteptare a unui eveniment nedorit dar necunoscut, care pare a fi pe cale sa se intample si de o presimtire pesimista. In cele mai multe cazuri aceasta frica nejustificata este insotita de manifestari precum: transpiratie, uscaciunea gurii,  senzatie de "nod in stomac", slabiciune musculara, lipsa de aer, durere in piept. Adesea se pot simti accelerarea batailor inimii si bataile neritmice ale acesteia, manifestari descrise astfel:  "sta sa-mi sara inima din piept" sau "parca inima imi bubuie".
   Atacul de panica este versiunea extrema a anxietatii. Acesta defineste intervalele de timp (care se pot prelungi pana la zeci de minute) in care frica atinge cote paroxistice si apare sentimentul de asteptare iminenta a unei catastrofe, teama de moarte si de a nu pierde controlul asupra realitatii sau de a nu innebuni.
   Nu este vorba despre nebunie si nici despre nebuni ! 
   In general, anxietatea ca suferinta sufleteasca de sine statatoare (neasociata altor suferinte psihice) este o reactie a organismului uman la factori stresanti din mediu.
   Persoanele care desfasoara activitati ce implica un grad mare de responsabilitate sociala sau financiara se pomenesc la un moment dat cu anxietate cu sau fara atacuri de panica. De asemenea situatiile necunoscute (schimbarea locului de munca, schimbarea domiciliului, emigrarea etc) sunt cauze care declanseaza aceasta suferinta. Situatia materiala precara, nesiguranta locului de munca, mediul social sau familial instabil, divortul, moartea unei persoane apropiate sunt in egala masura motive care pot declansa anxietatea.
   In cazul bolilor somatice poate aparea frecvent aceasta reactie psihica numita anxietate. Putem enumera: bolile de inima (angina pectorala, infarctul miocardic), ulcerul gastro-duodenal, bolile de plamani care implica insuficienta respiratorie (apare senzatia de lipsa de aer), bolile care presupun durere pe termen lung si multe altele.
   ANXIETATEA SE VINDECA. Trebuie doar sa consultati un doctor de suflete care va poate recomanda un tratament medicamentos eficient (chiar exista!) insotit sau nu de o psihoterapie bine aleasa.
   Va sfatuiesc cu caldura sa nu va tratati dupa sfatul: vecinilor, al prietenilor, al rudelor sau al altor "cunoscatori", pentru ca in practica nu exista anxietate ci doar oameni anxiosi, cum in general nu exista boli ci doar bolnavi. Fiecare suflet este unic.
  
  

Mai ramaneti, dragi parinti !

   Nu mai sunt medicamente pentru parinti.
   Ei ni se mai plang din cand in cand ca respira greu, ca ii tine in piept, ca oasele-i dor, ca uita frecvent.
   Ne agaseaza uneori si cel mai adesea regretam.
  
   Din acel depozit bancar (ca doar fondul de pensii este un mare depozit bancar) pe care l-au alimentat o viata, luna de luna,  li se spune acum ca nu prea mai pot sa retraga.
   Magazinele sunt pline dar parintii nostri fac WINDOW SHOPPING. Adica mai clar: se holbeaza prin vitrinele pline ale magazinelor capitaliste si ofteaza, si nu mai duc mana la portofel pentru ca stiu ei de ce. E gol.
   Farmaciile au medicamente, dar nu la preturi pentru buzunarul lor, si atunci alearga dupa retete compensate uneori in zadar, pana isi pun tragica intrebare daca nu ar fi cazul sa ne scape de o povara. Uneori indraznesc sa ne intrebe daca nu stim de un doctor care mai da compensate, daca nu stim de o farmacie care elibereaza compensate.
   In cazul in care dementa face ravagii in mintile lor, ei incep sa uite din ce in ce mai mult. Nu mai inregistreaza prezentul ( Alzheimer ) si raman cu amintirile lor dintr-o tinerete fericita.  Adesea nu ne mai cunosc nici pe noi.  Uneori te gandesti cu pacat, ca poate e mai bine asa. Ca prezentul oricum e scarbos si e mai bine ca parintii sa nu mai aiba contact cu el. Asta nu inseamna sa-i dam uitarii si noi pe ei.
     Medicina este interventia umana in lupta impotriva selectiei naturale salbatice. Daca Dumnezeu a lasat loc pentru aceasta practica, suntem obligati sa facem accesibile leacurile pentru parintii suferinzi.
    Hai sa ne trezim din dementa noastra colectiva si sa ne amintim ca suntem stapanii propriilor noastre destine, si sa ne repetam acest adevar pana cand devine element constitutiv al constiintei colective.
   Cat mai suntem inca parinti de copii si copii de parinti ramanem singurii responsabili de administrarea lumii in care traim. Cum o administram acum nu e bine!
  

Munca si stresul

   Cica munca il innobileaza pe om. Dar cati nobili ati vazut muncind?
   Datorita crizei economice globale, la ora actuala se munceste mult si se castiga putin. Datorita faptului ca pentru aceeasi suma de bani castigati, ziua de lucru a unui cetatean creste de la o luna la alta, randamentul activitatii prestate scade. Deci produsul muncii scade, cel putin din punct de vedere calitativ. A munci mult nu inseamna a munci bine.
   De asemenea lipsa certitudinii unui serviciu stabil, a unui venit lunar constant dar si conditiile de munca din ce in ce mai precare, au devenit in ultima vreme o realitate cruda. Mersul la lucru este un factor de stres. Pentru romanii din Romania existenta reprezinta efort si umilinta. Pentru romanii care si-au cautat salvarea in lumea larga lupta pentru existenta inseamna umilinta si efort. 
   De fapt in ultimii trei ani, mai mult ca oricand viata insasi a devenit o realitate care ne streseaza.
   Stresul cotidian este una dintre cele mai importante cauze de imbolnavire. Trupurile se subrezesc, sufletele se mutileaza.
   A crescut frecventa bolilor cardio-vasculare si a scazut media de varsta la care acestea apar (ne mor tinerii de infarct miocardic), s-au inmultit cazurile de cancer, femeile nasc copii firavi, iar numarul bolilor copiilor a crescut alarmant. Batranii sunt lasati sa moara pentru ca sunt uzati.
   Sufletul reactioneaza si el cum poate: cu frica, cu tristete, cu suspiciune si insingurare.
   Va invit sa ne dezmeticim putin si sa reactionam toti ca o fiinta unitara, ca o constiinta globala: nu suntem marionetele nimanui.
   Muncim ca sa traim, nu traim ca sa muncim.

  
    

La multi ani, romane !

   Poate va cer prea mult, dar oriunde v-ati afla, va rog sa ramaneti romani !
   Pe radiografia sufletului vostru ( am vazut-o eu ) apare imaginea unei cicatrice frumoase: romanism.

Mama, vino acasa!!

   Speriati sau de-a dreptul ingroziti ca nu mai pot sa-si cumpere mancare, un numar din ce in ce mai mare de adulti tineri si mai putin tineri emigreaza din Romania pentru supravietuire. Vorbim despre supravietuire in cel mai propriu sens al termenului. Acesti oameni nu pleaca pentru a se imbogati si nici din spirit de aventura. Ei au doua motive: foamea si deznadejdea. Parintii nu-si mai pot hrani copiii, chiar daca in Romania, cand pleaca de acasa tot la munca se duc. Ce lasa ei in urma: cioburi de familie.

   In ultimii doi ani procentul de familii care se separa geografic a crescut alarmant. Tot mai multi minori raman in grija unui singur parinte, in grija unor rude sau in grija sortii, pentru ca parintii pleaca din Romania sa munceasca pentru paine. 

   Sufletele copiilor ramasi in tara incearca sa se adapteze si nu pot. E greu fara mama, e greu fara tata, e inuman pentru cei ramasi, chiar si temporar, fara parinti acasa. Suferinta devine destul de frecvent alarmanta si copii romani ajung in atentia psihiatrilor.

   Exista deja o patologie aproape specifica pentru copiii cu parinti plecati in lume pentru a trimite in Romania paine, paine pentru copiii lor. Prea multi copii depresivi, anxiosi, nervosi si neatenti, cu grave probleme scolare si sociale, prea multa delincventa juvenila...

   Copiii sinucigasi ne fac sa refuzam a da crezare realitatii. Cine ar putea trata cu pastile acesti copii de parinti plecati in lume pentru paine? Sau ce psihoterapii mestesugite ar putea alunga dorul de parinti?

   Lasati parintii romani sa munceasca in Romania pentru painea copiilor lor romani.

    

Craciunul ingerilor

Cand ninge in ziua de Craciun fulgii nu sunt de zapada, ci sunt cazuti din aripi de inger, inghetate de atata asteptare. Ingerii care asteapta sa vada in oameni mila, iertatea, compasiunea si bunavointa.
Suntem in plin post al acestei sarbatori si ne spovedim, ne impartasim si facem pomeni.  
Va rog ceva: inca de pe acum propuneti-va sa faceti o vizita in Ajunul Craciunului intr-un Spital de psihiatrie si sa dati de pomana. Pentru Dumnezeu, oameni buni, inchipuiti-va cine doarme in noaptea de Craciun in sordidele Ospicii !
In noaptea de Craciun ingerii cersesc. Cersesc pentru nebuni.
Inca de astazi puneti cate ceva deoparte intr-un sufertas anume, pe care sa-l dati de pomana unui locatar al unei Case de Nebuni, atunci cand se aud colindatorii.
Veti vedea cum ninsoarea va sta putin in loc. Apoi sa mergeti la casele voastre si imbratisati-va familia.

 

Schizofrenia si familia

Schizofrenia este o boala ereditara si se declanseaza cel mai frecvent in intervelul de varsta 18 - 30 ani. Aceasta maladie este realmente ca o bomba cu ceas. Odata ce ti-a fost dat de soarta sa te nasti cu ea scrisa in materialul genetic, mai devreme sau mai tarziu se va declansa.
Debutul bolii poate sa fie brusc, spectaculos prin manifestarile sale sau lent, progresiv. Cel mai adesea inceputul brusc al suferintei este declansat de un eveniment psihotraumatizant din viata familiala, sociala sau profesionala a celui in cauza (decesul unei persoane apropiate, deziluzii in dragoste, conflicte cu alti oameni, insuccese scolare sau profesionale, boli somatice care provoaca durere fizica etc.).
Cand vorbim despre schizofrenie nu trebuie sa ne ferim de cuvinte, nu trebuie sa ne ascundem si nu trebuie sa avem sentimente de rusine sau culpabilitate.

 Ce trebuie sa stie parintii suferinzilor de schizofrenie:

• Nu sunteti vinovati de boala copilului. Nu voi ati adus pe lume genetica si legile sale. Indiferent de cat de multa grija ati fi avut boala s-ar fi declansat oricum.
• In cazul in care schizofrenia a debutat brusc, datorita unui eveniment traumatizant din viata sociala a copilului vostru, nu sunt vinovati oamenii care au fost implicati sau au declansat conflictul. Mai devreme sau mai tarziu in viata fiecaruia apar conflicte, necazuri, certuri.
• Schizofrenia nu se vindeca, dar se trateaza. Cu medicatia potrivita si initiata cat mai repede dupa inceputul bolii, sansele unei vieti familiale, sociale si profesionale normale sunt aproape garantate.
• Tratamentul pentru schizofrenie trebuie administrat toata viata, fara intrerupere.
• Daca, de la inceperea unui tratament medicamentos, recomandat de un psihiatru, observati ca dupa o perioada de maxim 2 luni de tratament corect administrat nu apar ameliorari semnificative, nu va fie frica sa-i spuneti asta medicului, iar daca raspunsul acestuia nu va place, va puteti adresa fara rezerve altui medic psihiatru. Doar este vorba despre copilul vostru. 
• Dupa echilibrarea suferintei pacientului, comportati-va cu acesta perfect normal, nu-l supraprotejati dar nici nu-i pretindeti mai mult decat poate la momentul respectiv.
• Nu va alarmati.  Cu cel mai bun tratament din lume, perfect ajustat pentru cazul copilului vostru, administrat corect si fara intrerupere, dupa perioade lungi de viata normala, pot sa apara din nou simptome ale bolii de intensitate mai mult sau putin ingrijoratoare. Este una din trasaturile caracteristice ale acestei boli, chiar si sub tratament. Adresati-va medicului psihiatru in care aveti incredere.

Un sfat pentru cei care isi intemeiaza o familie: nu ezitati sa va intrebati cu delicatete partenerul despre bolile sale (despre care poate nu stiti) si despre maladiile membrilor familiei lui. 

Insomnia

Insomnia poate fi o boala in sine sau, cel mai frecvent, este un simptom al unei alte boli psihiatrice si nu numai. 
Insomnia poate fi:

• de initiere -  atunci cand omul se simte obosit si este pregatit pentru culcare, se aseaza comod in pat si nu reuseste sa adoarma in mai putin de 20 - 30 de minute. Dupa aceasta perioada desi incearca sa adoarma devine din ce in ce mai nelinistit si somnul pare sa se indeparteze de el.
• mediana - atunci cand somnul se initiaza la timp dar dupa cateva ore se produce o trezire  spontana, necauzata de factori perturbatori exteni (cum ar fi zgomotul, lumina etc) si nu se mai poate reinitia somnul decat dupa multe zeci de minute sau chiar ore.
• terminala - atunci cand are loc o trezire intempestiva si neprovocata extern, cu cateva ore inainte de momentul in care individul avea obiceiul desteptarii.
• totala - noaptea alba  nedorita.

Daca diminuarea duratei de somn, indiferent de tipul insomniei, se prelungeste pe un interval de mai multe nopti apar manifestari diurne precum: senzatie de oboseala, scaderea performantei intelectuale si fizice, diminuarea randamentului profesional. Daca numarul de nopti marcate de insomnie se prelungeste pot aparea stari de anxietate, depresie, neliniste psiho-motorie, irascibilitate, scaderea ingrijoratoare a capacitatii de concentrare si a memoriei, disfunctii sexuale.
In situatii extreme, de prelungire a unei insomnii, apar tulburari mentale de tipul dezorientarii, agitatiei psihomotorii extreme, iluzii, halucinatii, delir. Tot in aceste cazuri apar modificari biochimice, imunologice, metabolice si accelerarea mortii celulare in diverse organe.
Sfatul meu este ca odata aparuta o insomnie, care depaseste un interval de cateva nopti, indiferent de cauzele acesteia, in momentul aparitiei primelor manifestari de disconfort si neajunsuri socio-profesionale diurne sa va  adresati medicului psihiatru.
Va doresc nopti linistite! 

Alcoolul, romanul si psihiatria

Peste 30% din internarile in regim de urgenta intr-un Spital de psihiatrie din Romania sunt efectuate cetatenilor prezentand probleme legate de consumul de bauturi alcoolice. Sintetizand se poate spune ca motivele acestor internari sunt: tulburari ale comportamentului social in contextul consumului de alcool etilic (sub toate formele sale) si starea de sevraj la etanol. Alte probleme generate de consumul acestei substante si care impun internarea in regim de urgenta nu sunt semnificative statistic pentru procentul urias mentionat mai sus.
Alcoolicul este acea persoana care consuma mai mult sau mai putin regulat bauturi alcoolice, in ciuda problemelor cauzate de acest obicei (probleme familiale, profesionale, sociale, legale, precum si boli ale diverselor organe, aparute in timp).
O stare aparte care poate sa apara la alcoolici si care merita atentia este starea de sevraj etanolic. Starea poate avea diferite nivele de gravitate mergand de la simple tremuraturi ale extremitatilor, frica, probleme ale somnului si culminand cu sindromul numit delirium tremens. 
Acest sindrom este caracterizat prin tremuraturi generalizate ale corpului, transpiratie abundenta, febra, tulburari ale functionarii inimii, variatii ale tensiunii arteriale, modificari ale unor parametri biologici sanguini, modificari ale secretiilor hormonale, scaderea marcata a apararii imunitare si manifestari de aspect psihiatric (dezorientare spatio-temporala, delir, halucinatii, agitatie psiho-motorie). Rezolvarea aceastei urgente vitale intra in atributia unei echipe terapeutice formate din medic urgentist, medic specialist in terapie intensiva, daca este cazul, si psihiatru. Oricum acest sindrom poate fi abordat optim numai intr-o unitate spitaliceasca cu posibilitati de resuscitare cardio-respiratorie. Din nefericire in Romania nu se intampla asa. Cutumal, in lumea medicala, starea de delirium tremens este socotita ca o patologie strict psihiatrica si abordata ca atare iar aceasta modalitate de abordare monodisciplinara creste rata mortalitatii.
In afara acestei urgente, tulburarile psiho-sociale care apar in alcoolism sunt in responsabilitatea psihiatrului.
Dar, educarea cetatenilor de toate varstele de catre vectori de opinie sociali (parinti, cadre didactice, politicieni, persone din sfera media, etc) in legatura cu pericolele legate de consumul de alcool ar constitui preventia cea mai eficienta.

Spitalele de Psihiatrie - Nu va temeti de nebuni !!

In cel mai bun caz spitalele ce gazduiesc pacienti cu probleme psihiatrice sunt privite de marea masa cu curiozitate si abordate cu sfiala si neincredere. In extrema se afla cei care demonizeaza, stigmatizeaza si infiereaza aceste asezaminte si eticheteaza pacientii drept nebuni,  de care e bine sa te feresti. Nu este vina cetateanului platitor de asigurari de sanatate si client al acestui sistem de asigurari pentru informarea precara in legatura cu rolul exact al fiecarei specialitati medicale in parte. In primul rand in Spitalul de psihiatrie nu sunt internati nebuni ci pacienti psihiatrici. In al doilea rand, acesti pacienti prezinta suferinte atat de diferite incat nu pot fi incadrati si catalogati la gramada. Acesti suferinzi pot prezenta (enumerarea nu este in scop didactic): probleme legate de somn, depresii, sentimente de frica (anxietate si atacuri de panica), probleme legate de memorie si atentie, probleme legate de adaptarea in diverse medii sociale, scaderea ingrijoratoare a randamentului in munca fizica sau intelectuala, dar pot fi si pacienti psihotici (asa numitii si stigmatizatii nebuni). Definind foarte succint si poate nu cu precizie chirurgicala notiunea de psihoza, se poate spune ca aceasta este acea stare de durata mai lunga sau mai scurta care il pune pe pacient in postura de a nu mai avea o legatura exacta cu realitatea si de a fi partial sau complet iresponsabil de faptele sale. DIN FERICIRE metodele moderne de tratament medicamentos au eficienta deosebita si-i pot aduce cu picioarele pe pamant si pe acesti psihotici sau nebuni (daca doriti asa). Psihiatria moderna, care se practica in Romania cu succes de zeci de ani, face din marea majoritate a pacientilor cazuri recuperabile. Psihiatrii nu incarcereaza monstri si nici nu lasa in societate pericole publice. Cazurile mult prea mult mediatizate in presa, de pacienti psihiatrici aflati in afara spitalelor si care au comis fapte cu caracter medico-legal sunt nefericitii care nu au ajuns sa fie tratati, au avut poate tratament neadecvat sau au intrerupt tratamentul prescris din cauza saraciei, a indiferentei sociale sau a intolerantei umane. Este rolul nostru, al medicilor, sa va informam corect si la zi despre posibilitatile de a ameliora suferinta umana, indiferent daca e vorba de psihiatrie sau oricare alta ramura a medicinei.

Mult prea singuri

Intr-o societate suprasaturata de informatie, ne ramane foarte putin timp sa ne uitam si spre cei ale caror suflete plang. Psihiatrii sunt priviti in continuare cu rezerva atunci cand este vorba de diagnostic sau tratament. In Romania pacientul psihiatric continua sa fie stigmatizat, deoarece suferintele sufletului nu sunt cuantificabile matematic si nu pot fi inregistrate sau analizate cu aparatura, oricat de performanta ar fi ea.
Specialistul in boli mintale ramane in continuare doctorul de suflete.
Sufletul este un organ pe care nu-l putem percepe cu niciunul din cele cinci simturi conventionale. De fapt, sufletul esti tu insuti.