Orgolii senzoriale

Sunt ochiul stang al unei tinere femei.
Iar eu sunt sanul drept al sus numitei doamne.

S-a scris ca noi doi semanam... si nu-nteleg de ce.
Eu nu citesc, ci doar tactil o informez pe doamna, dar nu palpez nici eu asemanari cu tine.

Totusi... s-analizam.
Bine... s-analizam.

Eu am un iris caprui.
Brun e si cercul meu.

Pupila mea este mobila.
Si sfarcul meu e erectil.

Pupila mea se tot dilata, iubitul cand il vad.
Si sfarcul meu se tot inalta cand, langa mine, el rasufla greu.

Cand se iubesc, ea ma acopera c-o pleoapa.
Pe mine el m-ascunde in caus de palma.

El ii saruta pleoapa.
Ce bine ca n-am pleoape, sa pot simti neprotejat buze arzand.

Vai... am uitat sa-ti amintesc ca am un frate drept!
Si eu de fratele meu stang uitam.

Ii tot repeta doamnei cat de frumosi noi suntem.
Pe noi ne musca gales, si tot repetitiv.

Cand mai ridica pleoapa vad chip cu patima in ochi.
Iar eu simt tandra apasare, neintrerupt.

Si la sfarsit orgasmic, cu lacrimi ea ma uda.
Pe mine el, dar cu sudoare.

Nu vad cu tine asemanare.
Nici eu nu simt.

Cine se uita la mine... femeii ii jura.
Cine m-atinge... pe doamna o fura.

               Mark Gee - "Raphaella"

Ne este frica de curaj

  "Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate un plans"
                                                                                            - Octavian Paler

   Mancam, dar ne e frica de colesterol.
   Sorbim dar ne e frica de betie.
   Aer ne luam, dar teama ni-i de vreo pneumonie.
   Ne batem, ringul fiind vesnic gol.

   Gonim, dar ne e frica de viteza.
   Gandim dar ne e frica sa vorbim.
   Strangem averi si-apoi de teama nu dormim.
   Ne place marea... doar de pe faleza.
  
   Ne lasa altii sa ne nastem, in final.
   Dar ne e teama sa traim,
   Avand in fapt angoasa de sublim.
   Si-atunci murim... banal.

       Edvard Munch - "Anxiety"

Mi-e dor sa-ti fie dor

   Daca mi-e sete, cu apa ma sting.
   Daca mi-e foame, cu paine ma satur.
   Daca mi-e somn, pe perna pun capul.
   Daca ma doare, o rana imi ling.
   Dar... daca mi-e dor?
   ... nu-mi pot schimba trecutu-n viitor.
    

      Leonid Afremov - "Memories of Paris"

Dorinta de zbor

Invatand sa merg mi-am julit genunchii.
Dar acum la maraton alerg.
Invatand sa dansez am calcat pe picior de iubita.
Iar acum simt extaz in al florilor vals.
Invatand sa inot am gustat multa sare.
Acum despic oceane lipsit de catarg.
Totusi cand am vrut sa deprind a zbura...
Am inteles in sfarsit ca sunt biet muritor.
De-atunci pamant astept sa ating.
Pedepsit cu prabusire.
Pentru fuga din labirint.
Am jignit arogant perechi de aripi.

                  Peter Paul Rubens - "Caderea lui Icar"

Metacuvintele

   Ne balacim intr-un ocean vocabular. E mare, e planetar si-i loc pentru toti. Noroc ca mai sunt unii ce nu gusta din placerea acestei scaldatori. Ei stau in apa lexicala uscati ca desertul. La mal nu au nevoie de prosop. Si-i doare!
   Cum ar fi vorbit Michelangelo divina "Pieta"? Oare... facand pluta pe spate alaturi de unul ca mine? Avea nevoie de marmura si dalta intr-o apa uda doar pentru multimi.
   Cum sa-si tina a sa  "Lectia de anatomie" un Rembrandt fara panza si penel? Ar fi ras studentii de el. De mine nu rad, doar atipesc in timpul cursului.
   Si cum sa-si povesteasca "Sonata lunii" Beethoven? Improscand pe portativ cu apa statuta din balta mea lexicala?
   Totusi... ce indivizi nesociabili! N-au stiut sa savureze bucuria estivala. Treaba lor...
   Exista cuvinte care nu se conformeaza definitiei. Putini dintre noi se infecteaza congenital cu ele pentru a boli incantator.
   Pentru a nu exploda sub presiunea neologismelor proaspat nascute Van Gogh stranuta pe panza, Rodin zdrobea cu manie pietre iar Chopin expectora pe portativ.
   Arta "se scrie" cu metacuvinte.
   Ce-or mai fi si astea? Sunt cuvinte fara litere.
   Gandim in cuvinte, graim in cuvinte, dar in fata metacuvintelor ne-mbolnavim de extaz. Majoritatea ne insanatosim repede... mult prea repede si mergem la mare sa ne-mbaiem in cuvinte de dictionar.
   Extaz... avem si-n cuvinte...
   Dar spuse-n tacere...
   Cu metacuvinte.

Niste metacuvinte romanesti:

                                     Constantin Brancusi