Jacob se trezi, pentru prima oară de
când se știa, într-o stare care-i era necunoscută. Fusese cuprins de
ultraviolete. Avea să se lămurească imediat că asta-i mult invocata și blamata
stare de oboseală. Acel prag superior de dezordine personală interioară, pe
care toți îl făceau vinovat pentru întârzierile, neajunsurile, neîmplinirile și
eșecurile lor. Se simțea sătul să-și mai joace rolul, ca un actor ratat ce
știa că se află pentru ultima dată pe scena teatrului de provincie, a cărei podea
suspină lemnos la fiecare pas. Lumea lui interioară era inundată de
ultraviolet. Gata,
era spre final. Era primul lui ciclu în care va trebui să se dea de gol.
Acasă îi uimi pe toți când, intrând
val-vârtej în biroul tatălui său, îi spuse acestuia care vor fi cotațiile la
Bursa din Tokio, care urma a se deschide peste trei minute. Trei minute de
tăcere, după care domnul Ford intră într-o stare de stupoare, care-l țintui
alte treizeci de minute. Privea uluit ecranul unde graficele care se modificau,
urmau pas cu pas dansul prezis de Jacob.
-
Vinde toate acțiunile ”Procentul” cu o oră înainte de închidere, îi strigă
Jacob, apoi părăsi casa, murmurând ca pentru sine: ”... nu că banii ți-ar mai
folosi la ceva mâine, dar meriți să rămâi mut de uluire, pentru că așa tată
prost și arogant n-am mai avut niciodată!”
-
Dar sunt în creștere vertiginoasă, așa cum ai spus... acțiunile.
Ieși
din birou, să-l ia la întrebări pe Jacob, dar copilul era deja departe, în drum
spre Biserica unde-și însoțea docil, duminică de duminică, părinții. Grăbit,
cu sufletul bandajat în maro, se gândea la cantitatea de dezorganizare
universală în progresie crescătoare pe care-o mai avea la dispoziție să se
întâlnească cu ceilalți 11, pentru a reseta sistemul. Dăduseră greș și de data
asta. Își dorea însă foarte mult să apuce să-l întâlnească pe preotul cel
bătrân, ce nu mai ținea de mult slujbe, dar tăcea dumnezeiește în fiecare
duminică, în același colț de altar, privind prin toți și toate, în timp ce
liturghia curgea.
Se făcuse seară, poate ultima. Nu mai
putea face nimic. Ei creau singuri și fără motiv oboseala.
Va urma...
