sâmbătă, 10 martie 2012

Nimic nou

Privesc oceanul tulburat
Si stau in ploaia care-l plange.
Gandesc ca totu-i suprasaturat
Intr-o imagine in care
Batranul timp e obligat
Sa puna iar in scena lucruri vechi,
De dinainte de-a fi fost chiar el creat.

Este si azi ca ieri,
Va fi si maine-un azi,
Soarele-o scapa seara de poveri
Pe o batrana cu paduri de brazi.
Lasand-o fara umbrele desarte,
Ea poate sa auda ancestrale soapte
In linistea ce vine din abis in noapte.

Din tot ce facem si-am facut
Nu e in fond nimic original.
Traind iluzii intr-un mod placut
Noi imbracam in forme doar
Un mult prea repetat trecut.

O noutate fost-a numai la geneza
Cand printr-un vuiet s-a spus tot.
De-atunci noi ne tot repetam
Cu fala si cu importanta,
In mod asiduu cugetam
Si-aducem lumii redundanta.

                       Brianna Martray - "Samsara"

joi, 8 martie 2012

Pretexte

Ne cautam pretexte sa fim buni
Si sa zambim, ranjind unul la altul.
Ne dam binete printre dinti
Si fiecare-si spune-n gand
Ca-i singurul cu locul printre sfinti.

Avem nevoie de motive indicate
In calendare sfinte sau comerciale,
Ca sa ne bucuram in mod organizat.
Spontana dragoste sau mila
Sunt critic remarcate ca un plagiat.

Tu poti in fiecare dimineata
Iesind din lumea lui Morfeu,
Sa ai motiv de sarbatoare,
Sa le zambesti la toti cu ochii,
Stiind ca azi o sa urmeze
Inca o zi din viata trecatoare.

                 Donald Zolan - "Tiny Treasures"


miercuri, 7 martie 2012

De ce canta privighetorile?

De ce se-aude-n zare cantec
Rostit fara vreo partitura?
Si de ce simtul mi-l rasfata
Aceste cantarete amatoare,
Trezindu-mi dorul pentru viata?

Si cum pot ele sa ma stie
Ca sufar de melancolie?
Ce cunostinte despre suferinta
Or fi avand aceste pasari
Ce imi cunosc si tainica dorinta?

Cred ca raspunsu-i unul singur.
Privighetorile nu au aflat
Cum ar putea ca sa vorbeasca
In graiul omenesc de pretutindeni
Si sufletul sa mi-l raneasca.

Mahmoud Farshchian - "Bolbol (Nightingale)"


marți, 6 martie 2012

Constiinta artificiala

Inteligenta este capacitatea de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior.
Acest atribut apartine, intr-o masura mai mica sau mai mare, mai multor specii din regnul animal, dar cu precadere omului.
Inteligenta artificiala este capacitatea sistemelor tehnice evoluate de a obtine performante cvasiumane.
Constiinta (de sine) este capacitatea specific umana de a cunoaste simultan cine esti, cu cine esti, unde si cand esti, dar mai ales de a te intreba de ce existi.
Intr-o seara, dupa ce m-am plictisit de utilizarea computerului in diverse scopuri, mai mult sau mai putin academice, am pozitionat cursorul pe simbolul "Shut down" si am dat relaxat "clic stanga", asteptand inchiderea sistemului de operare. Dupa vreun minut de zaboveala, am observat iritat ca nu se producea nici o modificare pe ecranul monitorului. Mi-am spus "Iar imi face probleme..." si am dat sa apas pe butonul de inchidere manuala al computerului (desi nu e recomandat). In acel moment nu mica mi-a fost surprinderea sa vad aparand pe ecran, in mod spontan, o fereastra de dialog in care scria "De ce?".
Povestirea de mai sus este pura fictiune si-mi doresc sa ramana asa. Constiinta artificiala nu si-a facut simtita inca prezenta. Sau, poate nu am aflat eu inca...

luni, 5 martie 2012

duminică, 4 martie 2012

Sub semnul verbului

Cu freamat ne marcam parcursul vietii,
Avand o existenta in miscare.
Parti de vorbire zici c-ar fi doar verbe,
Nu mai e loc de substantive,
Sa ne-odihnim nu avem stare.

Totu-i o graba si un zbucium.
Pe scena teatrului cu verbul ca actor
Blajinul substantiv si adjectivul
Ingana static ritmul vietii,
Fiind pentru vedeta doar decor.

Sa ai un substantiv in asta lume
E o realizare mare,
Permisa doar de-un verb
Ce-ti da si-un adjectiv ca bonus
Incetinindu-si ritmul sau acerb.

De vrei contemplativa meditare,
Ca sa alergi tu neavand motiv
Priveste-ti de pe-acum sfarsitul!
Considera-l o relaxare!
Si iata, ai un substantiv!