Si stau in ploaia care-l plange.
Gandesc ca totu-i suprasaturat
Intr-o imagine in care
Batranul timp e obligat
Sa puna iar in scena lucruri vechi,
De dinainte de-a fi fost chiar el creat.
Este si azi ca ieri,
Va fi si maine-un azi,
Soarele-o scapa seara de poveri
Pe o batrana cu paduri de brazi.
Lasand-o fara umbrele desarte,
Ea poate sa auda ancestrale soapte
In linistea ce vine din abis in noapte.
Din tot ce facem si-am facut
Nu e in fond nimic original.
Traind iluzii intr-un mod placut
Noi imbracam in forme doar
Un mult prea repetat trecut.
O noutate fost-a numai la geneza
Cand printr-un vuiet s-a spus tot.
De-atunci noi ne tot repetam
Cu fala si cu importanta,
In mod asiduu cugetam
Si-aducem lumii redundanta.
Brianna Martray - "Samsara"
