Cai verzi pe pereți (variantă revizuită)

Ai tot așteptat în prag de suflet să-ți dai verbul a fi unui substantiv anume.
Ai suferit că nimeni n-a venit la întâlnirile știute doar de tine.
Îți savurai insomniile pline de vise verzi.
Tânjeai după un apel telefonic de la un anume număr. Era nealocat și așa e și acum.
Rosteai mereu un nume propriu. Un nume propriu... nimănui.
Doar ecoul îți răspundea milos, din obișnuința lui de-a nu dezamăgi pe nimeni.
Te-ai resemnat, halucinând un doliu și l-ai udat cu lacrimi concrete.
Îți este dor de cel ce n-a fost niciodată.

Te rog, ia-mi mâna și hai afară din tine.
Să știi că acei cai verzi despre care ți s-a tot vorbit, există. Erau ai tăi.
Lasă-i! Lasă-i pe pereți! Și doar pe pereții altora.

Mihai Marcu - "Cai verzi pe pereți"