Sublimul asimetric

   Lucrurile perfecte imi ranesc simtul estetic.
   Ma intristeaza o sfera, simt oroare la vederea unui cub, iar doua drepte parelele ma deprima. Nefericitele "linii paralele"... nu se vor intalni niciodata. Le-a fost "scris" sa fie vesnic singure.
   Perfectiunea e inamicul frumusetii.
   Punctul de la sfarsitul unei fraze nu o incheie, ci o ucide. Punctul ii spune unei frazei sa plece, sa lase loc pentru alta.
   Nu-mi sunt dragi lectiile de logica, pentru ca au darul de a reteza "aripile lui Icar".
   Ma sperie oamenii ce au intotdeauna dreptate.
   Iubesc un mers schiopatat.
   Pitic, cocosat, chior, nebun... iata adjective din opera divina numita  "Frumusetea ca diversitate" si aparuta la editura "Perpendiculara din Pisa".
   Ii invidiez pe "nebuni" pentru ca ei isi pot construi lumi neregulate si universuri asimetrice.
   Simt miscarea browniana ca pe un balet al vietii insasi.
   Ce suflet desavarsit... e plin de cicatrice... inseamna ca e viu.
   Saruta o broasca raioasa... sigur va aparea un print!
   Nu cauta fericirea acolo unde doua drepte paralele se intalnesc. Pe ele matematica le-a pacalit ca se vor atinge candva...
    Uita-te dupa inceputuri fara sfarsit!

      Pablo Picasso - "Dora Maar Au Chat"

 

Viata ca o gluma buna

"Viata e un restaurant mic, prost si scump. Si, in plus, e prea scurta"

                                                                                   - Woody Allen

   Hai sa nu mai fim atat de sobri, patrunsi de propria noastra importanta, ca oricum aici pe pamant rasarim neintrebati si parasim "perimetrul" fara preaviz.

   Doar constientizarea faptului ca existenta noastra este vesnica, si nu se rezuma la "exercitii de respiratie" in trup perisabil de om, ne poate ajuta sa supravietuim zambind. Dorinta si placerea de a trai pe lumea asta ne-o poate da doar credinta in lumea de apoi si convingerea ca acolo ne asteapta o divinitate plina de iubire, intelegere, compasiune si, de ce nu, umor. 

   Nu exista decat un singur dumnezeu, desi noua ne place sa-l botezam in fel si chip, sa-i atribuim "personalitati" diferite, chiar contrarii, pentru a avea motive de cearta, razboi sau genocid. Ne rafuim infantil si ajungem chiar sa ne decimam, numind conflictele noastre "sfinte". Ne luam mult prea in serios.

   Nu va mai uitati solemn in oglinda pentru a admira un sef, un lider, un maresal, un ministru, un presedinte sau o persoana de neinlocuit! Doar "cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit". Daca aveti intelepciunea de a va privi cu detasare in oglinda, veti vedea acolo doar un muritor zambind.

   Nu va indemn la a batjocori viata asta trecatoare, sau la a nu-i respecta regulile si a astepta insolenti "marea trecere". Doar "dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu".

   Dar...  nu uitati sa zambiti!

Forrest Gump: "Mama spunea mereu ca moartea face parte din viata"

Fascinatia haosului

                                                             Superstrings

 

 

   Societatile umane si-au castigat pas cu pas firavul echilibru necesar supravietuirii, urmand acelasi model ca si particulele elementare din prima secunda a Inceputului, disciplinand sublimul haos.
   Odata cu "civilizarea" superstring-urilor, acestea au uitat sa mai vibreze pe muzica divina, scrisa pe partitura in "unic exemplar" compusa de Insusi Creatorul. Indivizibilele "structuri muzicale" numite superstring-uri sunt gene din ADN-ul lui Dumnezeu. Ele nu sunt nici materie, nici energie, sunt fragmente de constiinta pura. Treptat si-au pierdut din gradele de libertate, au inceput sa cante in cor asteptandu-si disciplinate randul. Prin ingradirea libertatii lor s-a creat lumea "ordonata", nascandu-se pe rand: electroni, protoni, atomi, molecule, microbi, fiinte vegetale, fiinte animale. La sfarsit, ca incoronare a operei divine, a aparut Omul, amestec instabil de materie si energie constient de sine.
   Constiinta de sine a primilor oameni i-a grupat pe acestia in forme de organizare din ce in ce mai complexe si mai eficiente, dar mai restrictive si cu mult mai putine grade de libertate individuala. Fara doar si poate ca pentru supravietuire este nevoie de reguli, dar ce este strict necesar pentru un organism social nu este intotdeauna placut pentru individ. Regulile care creaza trasee distrug sublimul din haos.
   Haosul nu inseamna dezordine, el este ordinea insasi, dar in forma divina.
   Omul are nevoie periodic de mijloace de evadare din chingile ordinii sociale pentru a mai innota putin in haos (chiar daca intr-o forma mai imblanzita a acestuia). Marile stadioane permit descatusarea unor energii comprimate si potential periculoase. Sa lasam poporul sa se dezlantuie in aceste "arene". Petrecerile cu muzica ale carei acorduri amintesc de ritmul tobelor tribale, la care valseaza salbatic oameni dezlantuiti, sunt superbe ocazii de contact cu haosul energizant.
   Haosul nu este sinonimul anarhiei ci este forma absoluta de organizare a tot si toate, doar ca are la baza ecuatii din matematica divina.
   Priviti oceanul intr-o noapte instelata si poate veti intrezari fragmente din Geneza.

                                       Cedric Sorel - "Big Bang"

Ganduri in noapte

   Noaptea e pictata cu lumini de mult stinse.
   Imi place sa fiu de veghe cand omul ostenit de prea mult zbucium doarme. Imi iubesc insomniile si savurez orele mici ale diminetilor. Noaptea vagabondeaza visele noastre si reveriile insomniacilor. E liniste si lumea pare un loc mai bun, mai calm, mai tolerant, prielnic pentru plimbarile unor ganduri ostenite.
   Stau treaz si savurez taceri. Tacerile celor care la lumina zilei tin discursuri.
   Ziua traim intr-o lume de cuvinte. Cei ce nu dorm noptile au privilegiul sa vada lumea asa cum era la inceputuri: in imagini sau poate doar in jocuri de lumini si umbre. Cerul plin de stele povesteste despre infinit, soaptele par strigate iar umbrele par creaturi mitice.
   Sa stau treaz in noapte si sa ma gandesc la farurile din margini de ocean, ce vegheaza corabii in deriva... ce dar divin!
   In noptile albe uit sa vorbesc si atunci intunericul e panza unui maestru, pregatita spre a fi mazgalita cu ganduri in imagini, mai mult sau mai putin concrete.
   Cand oboseala nu va leaga genele, si nici prin preajma nu e somnul, priviti spre constelatii si fiti convinsi ca nu sunteti singuri! Si eu ma uit tot acolo, cautand trainice prietenii ce numai noptile le leaga.

   Va doresc linistea noptilor!

       Vincent van Gogh - "Starry Night"

Sinceritati care ranesc

  
"Daca te uiti adanc in abis, se reflecta si abisul in tine"
                                                       -  Friedrich Wilhelm Nietzsche

   Este necesar, desigur, sa traim intr-o lume a sinceritatii, a "transparentei", a adevarului rostit in piata publica. Este foarte sanatos pentru spiritele noastre sa fim informati in cele mai mici detalii, despre tot si despre toate. Sinceritatea sta la baza comunicarii interumane.
   Dar exista si adevaruri periculoase, de-a dreptul toxice, pe care daca le stii nu le "deversa" pentru ca poti "polua" suflete.
   De ce trebuie sa stie prea devreme copiii infiati ca parintii lor biologici sunt altii? Parintii adevarati sunt cei care te cresc, nu cei care te aduc pe lume!
   Daca ai o aventura de o noapte, de ce trebuie sa afle si partenerul tau de o viata? Daca regreti, nu-ti dilua suferinta impartasind-o! Abtine-te sa fii "sincer"! Regreta si caieste-te in cea mai aspra solitudine! Oricum s-ar putea sa existe alti "iubitori de adevar".
   Ce-ar fi daca preotii ar fi "sinceri" dupa iesirea din confesional?
   Ce s-ar intampla daca medicii ar impartasi "adevaruri" complete despre pacientii lor?
   E foarte bine sa te autoanalizezi, dar daca incepe sa te "doara", mai bine deschide televizorul si uita-te la divertisment.
   Nu toti putem duce in suflet intregul adevar, in cruda sa nuditate. Nietzsche nu a fost in stare.
   Da, oamenii au pasit pe Luna. In legatura cu adevarul acestei afirmatii la ce va ajuta dubitatiile?
   Sunt putini cei care cunosc tot adevarul. Dar nu-i invidiati! Sunt foarte nefericiti, iar sufletele lor sunt pline de cicatrici mutilante.
   Nu pledez pentru ignoranta ci doar pentru adevar in forma sa delicata, umana.