Parfum de tine

Sunt dependent de-adulmecări
pe corpul tău dormind fără visări
în așternuturi rupte
de-oboseală.
În diminețile de după,
te inspir și-abia de pot să te expir,
bolnav de dorul ce-o să-mi fie
după ce te vei rupe leneș,
ramură din trunchiul viguros
ce-am fost peste noapte.
Urăsc orice arome venetice
pe corp ce pot să-ți cadă
și astfel esența sevelor din tine
impertinent s-o strice.
Voi face un parfum din tine,
doar ție dedicat,
și-atât de concentrat
încât trupul să-ți fie strașnic protejat
de orice alt lichid ce și-ar permite
odorizant să te atingă.
Te voi îmbrățișa cu patimă nocturnă,
iar glandele-ți transpirânde
îmi vor dărui distilat din sudoare de tine.
Te voi face să plângi de plăcere
și-ți voi fura apoi lacrimile curgând,
fericite de tine.
Sânii ți-i voi mușca insistent
până când imi vor da de pe piscurile lor semețe
câteva picături de tine.
Când ne vom săruta la revederi,
cu limba-ți voi culege
salivă tulburată pe timp de preludiu,
înainte de asediu.
Întinsă pe spate,
îmi vei oferi căușul buricului
unde voi amesteca lichidele culese.
Ne vom iubi apoi încrâncenat
până va fierbe poțiunea lăsată
de mine la loc ombilical.
Ador să-ți naști propriul parfum
moșit fiind de mine.
Esența lui va fi născută, iar nu făcută
iar numele-i va fi Parfum de tine.

 



”Crilling” - Source: t-riangulation

Regatul meu

   De veghe-n realitatea acceptată, pe timp de zi nu-mi aparțin. Sunt sclavul nostru, al celor ce am creat decenta obiectivitate, culcând în pat procustian toate subiectivitățile indecente. În visul care vine după veghe sunt un actor forțat să joace, distribuit deja în roluri scrise, regizate și atribuite mie. De cine? Habar nu am.

   Am descoperit tărâmul reveriei, pe care mai călcasem, dar neatent. Cum nu am găsit pe nimeni acolo, l-am ocupat eu. Întâi m-am încoronat, apoi am început să-i construiesc dimensiunile: spațiale, temporale, climatice, gravitaționale. Toate sunt caracterizate de versatilitate. Degrabă au apărut oameni... din ce în ce mai mulți. Am tras concluzia că nu e rău în Reveria, tărâmul unde  suveran sunt eu.
    Apoi, pentru prima oară în viață, m-am apucat de scris scenarii personalizate, necenzurate, nerușinate sau nu, la cererea fiecărui supus sau client, nici eu nu mai știu. De la încoronare nici de veghe nu mai stau și nici măcar o clipă nu mai dorm. Sunt în extaz cu ochii deschiși. Urmăresc cum coabitează subiectivitățile disjuncte, fără ca măcar să se contrazică. Reverienii mei, dacă vor, se pot întoarce mereu într-un ieri, pentru o a doua șansă. Pot rosti ce cuvinte doresc, ascultătorul auzind oricum numai ce-i place. Reverienii pot avea ce capacitate de memorie doresc. Și-o pot și șterge, leac pentru suferință. Eu îmi scriu singur rolurile și le interpretez fiindu-mi și regizor. Aici subiectivitățile, fiind pure, nici nu se intersectează. Albul poate fi negru și negrul alb, fără ceartă.
    Totuși, pentru a fi fericit tot sclav trebuie să rămân, al regatului meu ce-i drept... dar tot sclav.
    Dacă nu vă place de mine nu mă scoateți din... Reveria.