De veghe-n realitatea acceptată, pe timp de zi nu-mi aparțin. Sunt sclavul nostru, al celor ce am creat decenta obiectivitate, culcând în pat procustian toate subiectivitățile indecente. În visul care vine după veghe sunt un actor forțat să joace, distribuit deja în roluri scrise, regizate și atribuite mie. De cine? Habar nu am.
Am descoperit tărâmul reveriei, pe care mai călcasem, dar neatent. Cum nu am găsit pe nimeni acolo, l-am ocupat eu. Întâi m-am încoronat, apoi am început să-i construiesc dimensiunile: spațiale, temporale, climatice, gravitaționale. Toate sunt caracterizate de versatilitate. Degrabă au apărut oameni... din ce în ce mai mulți. Am tras concluzia că nu e rău în Reveria, tărâmul unde suveran sunt eu.Apoi, pentru prima oară în viață, m-am apucat de scris scenarii personalizate, necenzurate, nerușinate sau nu, la cererea fiecărui supus sau client, nici eu nu mai știu. De la încoronare nici de veghe nu mai stau și nici măcar o clipă nu mai dorm. Sunt în extaz cu ochii deschiși. Urmăresc cum coabitează subiectivitățile disjuncte, fără ca măcar să se contrazică. Reverienii mei, dacă vor, se pot întoarce mereu într-un ieri, pentru o a doua șansă. Pot rosti ce cuvinte doresc, ascultătorul auzind oricum numai ce-i place. Reverienii pot avea ce capacitate de memorie doresc. Și-o pot și șterge, leac pentru suferință. Eu îmi scriu singur rolurile și le interpretez fiindu-mi și regizor. Aici subiectivitățile, fiind pure, nici nu se intersectează. Albul poate fi negru și negrul alb, fără ceartă.
Totuși, pentru a fi fericit tot sclav trebuie să rămân, al regatului meu ce-i drept... dar tot sclav.
Dacă nu vă place de mine nu mă scoateți din... Reveria.
Reverienii din regatul tau , cred, sunt oameni ai dorintelor, adevarati hedonisti, care-si traiesc liber placerile . Dar dorinta actioneaza si ca un drog . Da dependenta . De aici si perechea rege-sclav din Reveria . Insa daca ar fi numai hedonism ar fi prea saraca Reveria ta . Reverienii se regasesc pe ei si traiesc eul din visare, cu o libertate pe care nu o imbratiseaza actorul din realitatea obiectiva . Poate ca libertatea din Reveria e mai importanta decat dorinta . Libertatea de a fi tu insuti intr-o lume, nu ideala pentru cei multi, ci doar pentru tine. Reveria e o tesatura de universuri paralele. Un alt lucru important ! Cine nu si-ar dori, oricand, o a doua sansa ? Daca ne e la indemana, atunci timpul e nesemnificativ in Reveria . Cine si-ar mai dori o a doua sansa intr-o lume perfecta ? De ce nu a si a treia , si a patra ? Poate a trai frumos se face cu siguranta in mai multe feluri . Fiindca si noi evoluam, si odata cu noi si perfectiunea se schimba . Ramane intrebarea : cine suntem noi cu adevarat ? Omul din vis sau actorul din realitatea obiectiva ? Care e adevarata lume a iluziilor ? Ar trebui sa existam ca un singur om si nu disjunct . Unii aleg sa fie numai actori, uitand ca joaca un rol, si devenind insusi masca . Altii se contopesc cu propria lor visare. Ideal ar fi sa devii ceea ce tu visezi . Omul din vis sa traiasca constient propriul sau vis .
RăspundețiȘtergere