Un mod de viata

Pune-te in scoarta unui copac,
Ce-asteapta sa fie taiat
Pentru a nu mai sta
In calea unui drum spre casa!
Imagineaza-ti
Un mod vegetal de viata
Cu frica de-a fi alungat
De pe pamantul tau,
Pentru a lasa loc
Unui drum ce uneste
Pamanturile altora!
Aflat in postura
De-a face fotosinteza,
Mai poti spune NU?
Ai inteles
Ce-nseamna sa existi vegetal
Prea mult timp?



Constiinta - 2."De ce?"

    In limbajul comun se fac adesea confuzii in ceea ce priveste termenul constiinta.
    Cea mai frecventa este cea a folosirii acestui cuvant pentru a defini starea de constienta. Acesta din urma este starea de veghe (sau vigilitate) in care se afla orice fiinta ce poate raspunde printr-o reactiune la o actiune din mediul extern sau intern. Cainele meu este contient o mare parte din zi.
    O alta confuzie este cea cu notiunea filozofica de constiinta morala sau simplu morala. Morala poate fi religioasa, sociala, etnica etc. Aceasta este cutuma.
    Constiinta (de sine), cea despre care scriu eu, este un mod de a fi in lume. Este acel mod in care esti capabil sa pui o intrebare cruciala pentru evolutia independenta. Aceasta intrebare este "De ce?".
    Interogarea de mai sus este esenta existentei omului genetic invesmantat cu constiinta.
    Raspunsul la "De ce?" poate da nastere intregii game de trairi umane: bucurie, tristete, iubire, ura, revolta, reactivitate sau pasivitate. De asemenea cu aceasta intrebare se deschide "frontul" meditatiei umane si al angoasei aferente.
    De ce m-am nascut acolo si atunci? De ce accept sa traiesc?
    De ce scriu?

"Ganditorul de la Hamangia"

Oximoron

Mi-e viata calma ca un uragan.
Am liniste deplina ca un clopot
Ce bate-n zi de sarbatoare,
Iar noaptea am odihna
Unui peste
Ce inca mai traieste
Pe uscat.
Sa pot sa dorm,
Nevoie de amfetamine am.
Eu cand cobor,
Cobor la deal
Si urc semet
Doar in prapastii.
Zilele toate-mi sunt senine
Cu cerul vesel colorat
De norii plumburii ce stau sa curga,
Iar apa-mi lasa-n gura
Mereu gustul uscat.
Mananc numai bucate-alese,
Care-mi starnesc invariabil foamea.
Eu rad mereu
Si-apoi, sa nu starnesc invidii,
Inghit cate-un Prozac.
[...]
Fiindca va iubesc,
Nimic nu va doresc!

Constiinta - 1.Omul genetic si constiinta

    In primul moment de dupa expulzia completa a foetusului din cuibarul sau uterin apare pe lume
omul genetic nud. Acesta este stadiul primordial al omului pe pamant si este unicat. La sfarsitul parcursului vietii lumesti il regasim in forma omului cu constiinta de sine.
    Constiinta propriei individualitati se defineste lent - progresiv si este intr-o dinamica permanenta. Constiinta de sine este vesmantul omului genetic. Vesmantul este particularizat la randul sau pana in cele mai mici detalii, fiind unic pentru fiecare in parte. La fel ca orice haina si aceasta poate fi mai subtire sau mai groasa, cu textura mai fina sau mai rudimentara, clasica sau la moda, in culori pastelate sau mai stridente etc.
    Constiinta ne deosebeste pe noi oamenii de cimpanzeu, nu inteligenta.

Steve McIntosh - "The spiral of development in consciousness and culture"

Punctul triplu al apei

    Intr-un anumit punct al vietii sale, apa are trei pareri complet diferite despre fiintare. Acestea coexista in armonie. Atunci, apa se accepta pe sine insasi si visatoare, cu capul in nori si rece, in indiferenta cristalina si vesela, stropind cu glume ude. Ar putea fi asa o vesnicie. Punctul s-ar transforma pasnic intr-o linie.
    Nu exista nici un moment in care omenirea sa-si accepte senin pareri diferite despre viata. Mai multe forme de agregare ale acesteia, aparute odata, ii pun in pericol existenta. Ce sa mai vorbim despre eternitate?
    Fiti ca apa!