Femeie, te întreb, ți-e sufletul furat?
Nici nu-ți mai pasă, replici plictisită.
Te iscodesc, ți l-au furat demult?
...te uiți prin cel care întreabă.
Dar unde-ți poposesc tristețile?
Șoptești că nu ai loc de-așa ceva.
Atunci tu unde te mai bucuri?
...te uiți prin cel care întreabă.
Atunci, tu vise unde naști ?
Răspunzi că-s pierdere de vreme.
N-ai vrea s-adopți un vis orfan?
...te uiți prin cel care întreabă.
Și unde vei îmbătrâni tu oare?
Zici că nu-ți pasă, ești doar ca să fii.
Dar de murit, unde-ai s-o faci?
Te uiți atentă la cel care întreabă.
Nu vrei o parte-a sufletului meu?
Mă-ntrebi suspicioasă dacă este compatibil.
De unde-ai vrea să știu, că nu am mai donat?
Ai vrea să-ncerci, îmi spui, ți-e dor de vise.
Și chiar și moartea s-o trăiești ai vrea.
Vom fi de-acum doi siamezi c-un suflet,
iubind, urând, visând la unison.
Nu vom dormi pe rând, ci împreună,
poate plictisitor, ori foarte amuzant.
Dar bucuriile, tristețile și visele și moartea
nu vor mai ști că ai avut un suflet,
pe care tu ți l-ai lăsat furat.
