Lonely bride

La nunta lor
a fost doar ea.
Erau un mire lipsă
și-o mireasă,
ce au jurat în fața popii separat
că au să facă împreună casă.

Cei care-au fost mireni
la nunta unicat
s-au minunat
... dar doar o clipă.
Vinul fiind și mult și bun,
ei au lăsat să plece-n zbor
o pasăre c-o singură aripă.

În anii ce-au trecut de-atunci
un mariaj perfect s-a scurs,
mireasa rămânând mireasă.
Trăindu-și conjugala viață lin,
Orgasme-avut-a ea din plin
Solilocvând semeț... la masă.

Azi au murit și el și ea.
Foștii mireni venit-au iar.
Acum... să plângă locul
ce morții l-au lăsat pustiu.
Vinul fiind și mult și bun,
privesc o groapă ce înghite
un solitar sicriu.

                         Tommy Cavarela - "Lonely Bride"





Animal hăituit

Alerg fără odihnă
încă de când mi-au dat startul
drept cadou.
A fost răsplata
oferită de ursitoarele mele
pentru rezultatul excepțional
obținut la testul Apgar.
Nouă luni
mi-am ros coatele
pe băncile unei biblioteci gravide,
pentru a-mi obține licența
de expulzie dintr-o universitate
unde fusesem înscris
datorită unei întâmplări nefericite.
Ruperea unui prezervativ.
Păcat e că nu-mi amintesc
gustul cărților înghițite
pe vremea când respiram
ca peștii.
După ce am absolvit
summa cum laude
studiile intrauterine
m-au scos în lume
și de atunci tot gonesc,
întrebându-mă de ce.
Azi am aflat.
Fug de destin.
Pentru că încă mai pot.
E singurul privilegiu
al alergătorului de nevoie.
Cât timp alerg
pot să mă dopez
cu liber arbitru.
Când simt că obosesc
accelerez ritmul.

           Carl Anton Joseph Rottmann - "Marathon"

Exclusivism

Moartea e o doamnă plină de ifose, care vine la întâlnire numai când vrea ea.
Nu insista... s-ar putea să-ți șteargă numele din agendă!

Când mi-a secat izvorul lacrimilor
plânse pentru a uda o depresie uscată,
m-am simțit trădat visceral.
Părea că nu mai am rost
în propria-mi suferință.
N-am înțeles
de ce nu sunt lăsat
să fac în continuare figurație
în propria-mi dramă.
Rămas fără ocupație
mi-am privit mai atent venele
si văzându-le albastre
am gândit că suferă și ele.
Atunci le-am dat lor ocazia
să manifeste umed.
Dacă lacrimala glandă
mă făcuse de rușine
tăcând în fața durerii,
mi-am îndemnat venele
să împroaște cu respect
în fața unei maladii capricioase.
Le-am mângâiat cu briciul,
arătându-mi astfel solidaritatea.
Le-am șoptit ascuțit
îndemnul de a se manifesta
bocind în șuvoi
de hematii.
Nu contează cum,
baltă să fie!
Și ce-au mai plâns!
Și ce-au mai curs!
Pănă s-a înnoptat
în miez de zi.
Când a revenit lumina
eram tot trist
tot fără lacrimi,
singur și fără hemoragie.
Am căutat avid cu privirea
un robinet,
în speranța că poate picură.
Am auzit un tânăr cu ochelari
spunându-i altuia:
"Ți-am spus eu că
pe proști nici moartea nu-i suportă...
preferă deșertul,
nu bălțile".

 aaViPiR - "CUT"