Sarbatori fericite!

   Indiferent unde, cand si cum va celebrati sfintii, va doresc din inima tuturor Sarbatori Fericite!
   Oricum, fiecare zi din an poate fi o mare sarbatoare. De noi depinde cum ne traim viata.

  Al vostru doctor de suflete,
  Radu Nevinglovschi



                                  

Ziduri fara ferestre

   Ne este teama de ceilalti!
   Societatea in care fiinteaza capitalismul salbatic si primitiv naste in noi angoase. Suntem infricosati si suspiciosi iar coltii paranoiei musca adanc dintr-o carne mult prea frageda, nepregatita sa reziste razboiului atroce pentru supravietuire.
   Cei mai multi dintre noi nu facem fata si ne ascundem in unghere din ce in ce mai tainice si mai intunecate. Incepem sa cladim "ziduri". Pereti de protectie fata de ceilalti semeni ai nostri, fata de celelalte suflete, care ni se arata ca fantomatici monstri, aflati intr-un dans social canibalic.
   Pe masura ce trece timpul zidurile devin mai groase si mai inalte. Ne ascundem unii de altii si din cauza regresiei noastre psihologice (ca mecanism de aparare freudian), ajungem homunculi infantili cu cosmarurile copilariei populate de monstri si balauri dar fara Feti Frumosi sau Zane. Intr-un final ii vedem pe oameni doar in visele noastre, care sunt realitati mutilate de spaima. "Zidurile" nu au ferestre. In goana noastra "nebuneasca" am uitat sa le mai construim. Zidim fortarete sub stare de asediu.
   Sa daramam "ziduri" pentru a face loc "ferestrelor" si sa ne uitam prin ele! Vom vedea ca oamenii de dincolo de fortaretele noastre sunt la fel de speriati ca si noi. Si ei au uitat sa lase loc pentru ferestre. Si ei se tem nefiresc.
  Sa spargem apoi si "ferestrele" si sa iesim afara! Vom simti caldura. Nu este caldura soarelui, este temperatura fireasca a sufletului uman.
  Noi nu suntem canibali, desi asa ne vrea sistemul.



Cei trei stalpi

   Casa sufletului se cladeste pe o structura de rezistenta metafizica. Aceasta structura e constituita din trei stalpi: familia, credinta in divinitate si profesia (aducatoare de satisfactii materiale si spirituale). Orice suflet sanatos are cei trei piloni la locul lor. Fie si numai zdruncinarea unui singur element al ansamblului de rezistenta conduce invariabil la o boala sufleteasca.
   Desigur si prietenii si banii si pasiunile confera suport, acoperis sau stralucire dar daca se clatina casa se poate ajunge la un morman de resturi sclipitoare.
   Iata trei sfaturi ce pot fi de folos in preventia decesului prematur al sufletului:
   - Copiii trebuie sa aiba si mama si tata, e de preferat ca un cuplu sa aiba copii si e bine ca toate aceste particule elementare sa aiba un grad mare de coeziune.
   - Oamenii trebuie lasati sa-si adore propriul Dumnezeu, indiferent de numele acestuia, pentru ca starea sufleteasca numita de noi credinta este instinctuala. Credinta nu se preda in scoala si nici nu poate fi deprinsa de la cineva. Rugati-va doar: "Ajuta-ma, Doamne, sa-mi intaresc credinta!"  Rugaciunea este un factor de preventie pentru sanatatea psihicului vostru.
   - Trebuie sa muncesti si in egala masura truda ta trebuie sa-ti aduca bani si bucurie in suflet.
   Sunt prea multe suflete ale caror case au fost demolate.
   Lipsit de adapost sufletul poate fi grav ranit pana si de o adiere a vantului.
   Atentie! Divortul, ateismul si somajul dauneaza grav sanatatii sufletesti!

Despre sinucidere

Daca ceva nu ne place, nu inseamna ca nu exista.

Voi enumera cateva dintre maladiile in desfasurarea carora poate interveni sinuciderea nerationala :
- schizofreniile si toate celelalte psihoze (psihoza = "nebunie" = stare in cadrul careia omul isi pierde simtul critic asupra realitatii si este in imposibilitatea de a emite idei logice, sustinute de argumente rationale). Intre noi fie vorba, acceptarea unei idei ca fiind rationala variaza putin de la un meridian terestru la altul, precum si de la o epoca la alta.
- depresiile severe
- reactiile acute la stres de intensitate catastrofica (ex: oamenii ce se aruncau in gol din Turnurile Gemene aflate in flacari)
- spalarea creierului ( pilotii kamikaze, oamenii torpila, membrii unor grupari religioase extremiste etc)
Nu am enumerat toate starile psihopatologice pe parcursul carora poate sa apara tentativa (reusita sau nu) suicidara.
Nu stiu insa ce sa spun despre samurai si al lor sepuku. Erau ei oare o gasca de scelerati, cu creierul spalat, care se omorau singuri, "de nebuni"? Sau or fi fost niste suflete otelite cu un sublim simt al onoarei?
Ce credeti despre actul suicidar, efectuat lent-progresiv si neasumat ca atare (barbatii adevarati care consuma zilnic bauturi alcoolice, pentru ca "asa a baut si bunicu' si a trait pana la 100 de ani si a murit de moarte buna")?
O fi fost "nebun" Fiul Omului pentru ca s-a lasat rastignit pe cruce (ca doar putea sa se salveze...) pentru a se implini lucrarea Tatalui?
Exista insa si sinuciderea rationala. Va voi aminti despre suicidul anomic. Este situatia in care o fiinta umana (argumentand perfect rational in fata sa si a celorlalti) nu mai suporta starea de anomie a societatii in care traieste. Conform DEX'98 anomie = dezordine, dezorganizare (intr-o societate data) iar conform NODEX anomie = stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului in societate. Punand intr-o balanta a gandirii logice argumentele pro si contra, el hotaraste ca este mai bine sa paraseasca viata de pe acest pamant. Unii ar numi-o tulburare de adaptare. Sa fie asa? Intr-un final este o problema de diagnostic diferential.
Acestea fiind povestite, spun raspicat: indiferent de situatie, daca auziti fie numai declaratia unui om despre dorinta sa de moarte trebuie sa intrati in alerta maxima!

VIATA MERITA TRAITA!

Starea de vinovatie

   "Fiecare dintre noi este vinovat in fata tuturor, pentru toate, iar eu mai mult decat ceilalti."
                                                                                                             - Dostoievski

    Pe pamant iudeo-crestin, paradigma de mai sus constituie esenta pura a "manualului" de interactiune umana.
    In familii, in scoli si-n societate in ansamblu, sentimentul de vinovatie este folosit cu succes pentru a-i determina pe unii sa faca ce vor altii.  Starea de vinovatie nu ramane doar o traire intima, pur personala, ci se constituie intr-un excelent mijloc de manipulare.
    Cineva drag mie si-a retras copilul (elev in clasa I-a) de la ora de religie.
    L-am intrebat: - De ce?
    Mi-a raspuns: - Mi se intoarce asta micu' speriat acasa, spunand ca doamna de religie le zice: ca "Dumnezeu e manios", ca "ii bate Dumnezeu daca nu sunt cuminti" sau ca "se supara Dumnezeu daca uita sa-si faca rugaciunea".
    Ii spun: - Dar nu i se va putea incheia situatia scolara fara note la religie!
    Imi raspunde scarbit: - Stiu... stiu. Mi s-a spus, ca trebuie sa aduc adeverinta de apartenenta (si cu note pe ea) de la pastorul unei alte confesiuni religioase, ca doar nu poti fi liber cugetator... Rezolv eu problema...
    Tin sa precizez ca prietenul meu, ca si intrega sa familie, e crestin-ortodox, botezat.
    Mintea copiilor e ca o tablita imaculata pe care poti scrie ce vrei. Binenteles ca ei trebuie sa stie de pedeapsa, cum trebuie sa stie si de recompensa. Lasand deoparte ipocrizia, sa recunoastem ca sistemele educationale se bazeaza (in cea mai mare parte) pe principiul reflexului conditionat pavlovian. Dar copiii trebuie sa-l cunoasca pe Dumnezeu - Iubire, asa cum este El. Trebuie sa stie ca RAU fac doar oamenii.
    Invatati-i ca pedepsele vin de de la mama sau tata, de la oameni in general. Doar asa veti putea creste niste copii fara probleme psihiatrice.
    Extinzand putin subiectul, spun ca noi toti folosim (premeditat sau nu, mai des sau mai rar) inducerea starii de vinovatie pentru a-i determina pe ceilalti sa faca ce vrem noi. Doar ca nu avem curajul s-o recunoastem! Dar lasati copiii sa creasca fara angoasa pacatului!
   Asa cum spunea Sfantul Augustin:

"Iubeste si fa ce vrei!"