Liberul arbitru

Conștiința este materia care știe de ea însăși.
Dumnezeu este suma noastră, a tuturor. Acest adevăr încearcă El să ni-l spună de la începutul începuturilor.
Faptul că noi nu înțelegem, și încă apelăm la conjugare (eu, tu, el, ea etc) ne împiedică accesul la liberul arbitru.
Încă suntem copii! Ne place să fim pronume personale. Nu avem conștiința apartenenței impersonale la integralitatea Divinității.
Dacă am accepta să fim impersonale fragmente de Dumnezeu întreg atunci am înțelege că împreună suntem  El.
Am fost El și a fost Noi dintotdeauna.
Noi avem liber arbitru, dar nu am reușit încă să citim instrucțiunile de utilizare.

Rețeaua computerelor vii

Sunt măgulit că există persoane care-mi citesc scrierile. Vă mulțumesc tuturor!
Dar pentru întrebarea din postarea precedentă chiar mi-aș dori răspunsuri de la voi. Am putea iniția polemici.
Vă rog chiar să-mi adresați întrebări legate de filozofie, științe comportamentale, psihiatrie!
Numai prin participarea voastră acest blog ar putea deveni viu.
Cu siguranță că mai multe creiere conectate prin preocupări comune, pe teme variate, vor realiza o rețea de computere vii. Nu costă nimic, doar puțin din timpul fiecăruia.
Marile idei au luat naștere în agora.
Propuneți teme spre dezbatere!
Hai să medităm împreună!

Miliarde de dumnezei

    Vă place lumea în care trăiți? Fie că da, fie că nu, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare:
    De ce aduceți pe această lume copii, fără să-i puteți întreba în prealabil dacă și ei își doresc?  
    Vreau răspunsul vostru personal și nu cel pe care l-ați adoptat în scop protectiv, pentru a suporta povara de a fi Dumnezeu.
    Eu nu am un răspuns la această întrebare...

   Și el cere răspunsul!