Te iubesc acum!
Și după ce-am rostit
gândul cu iz de patimă,
tot te iubesc.
Cât de repetitiv te pot iubi!
Te-am iubit de la Geneză
până la secunda asta morfeică,
ce-o pășești păzită de îngeri feroce,
slugile mele credincioase.
Somn ușor până te vei trezi,
ostoită de-atâta iubire de vis
Te voi iubi și după secunda asta
și după toate secundele
ce se vor scurge precum zecimalele lui Pi.
Te voi iubi și dincolo de aici,
unde nouă ne este permis amorul.
Da, da... și aici și dincolo
Îmi permite Dumnezeu, prietenul meu.
