E furat din Olimp.
Uneori mila sa încălzește grijuliu
trupuri pribegind pe la poluri.
Alteori cruzimea lui lasă în urmă
doar mituri despre gânduri incinerate,
gânduri aflate întâmplător în biblioteci
ghinioniste.
Unii îl roagă să nu lase pradă viermilor
cadavre frumoase de iubite definitiv fugite,
pentru ca ultimul adio
să fie-o ceață aruncată cenușiu
spre praful alb de stele.
Alții îi propun să modifice
date demografice
și să redeseneze geografii.
Nu refuză pe nimeni.
Când zeii te-osândesc la iubire
complice le devine pentru supliciile
menite unui suflet tălâmb.
Pentru-nceput încălzește malițios
aripi delicate de fluturi gastrici
și fluidizează articulații de genunchi.
Apoi ți-aduce insomnii californiene,
ce ard de dor... și tare mai dor.
Zile toride-ți trimite
și arsuri sub formă de iluzii,
ce se concretizează-n neghiobe concluzii.
Prezența mocnită a unei
absențe te ține pironit,
hipnotizat de limbi policrome
ce-ți ling fierbinte sufletul.
După un timp te lasă în pace,
să-ți cicatrizezi arsurile
și-apoi să-ți dorești din nou pedeapsă,
pentru că ai memoria scurtă
ca a unui pește de acvariu,
cât distanța dintre pereții de sticlă.
Ține-te departe de foc,
fiindcă nu-i de-al nostru,
e slugă de zei.
