Sunt o picătură dintr-o ploaie. M-a zămislit un nor cenușiu de supărare, care în durerile facerii se descărca electric. Am apărut pe lume căzând.
Am înfățișarea unei lacrimi, dar nu-mi amintesc să fi plâns cineva la plecarea mea.
În palma cerului, linia vieții mi-e descendentă. Cobor ca fiu al ploii, trăindu-mi viața pe drumul spre ocean. De jur împrejur, doar stropi ce-mi sunt paraleli. Destinul mă lovește din când în când cu aripa vreunui pescăruș. Mă contopesc câteodată cu particule de origine necontrolată, acceptând compromisuri.
Pe măsură ce-mi văd mai aproape sfârșitul, trăiesc tot mai repede, accelerat. Mirosul sărat mă duce cu gândul la tărâmul de dincolo. În curând voi intra în lumea picăturilor moarte într-un ocean viu.
Storm over the Ocean by jakeh13
