Va multumesc!

   Va multumesc ca imi lecturati scrierile... asa cum sunt ele, si mai bune si mai rele. Sunt om, deci "supus greselii".
   Si mai ales va sunt recunoscator pentru comentarii.
   Acest blog fiinteaza datorita voua!

Singuratate in duet

    Desi fiecare fiinta umana se supune, mai mult sau mai putin, legilor societatii careia ii apartine, in cadrul oricarei familii trebuie sa existe un "regulament de ordine interioara". In familiile noastre avem "functia" de sot si cea de "sotie". Pare hilar, dar nu poate sa existe nici o comuniune intre doi oameni care traiesc impreuna si nu-si iau foarte in serios atributiile.
    Toata lumea stie (din proprie experienta sau din auzite) ca pasiunea amoroasa, care este expresia unui instinct, se stinge in maximum trei ani. Daca nu stiati, imi permit sa va aduc in atentie ca aceasta constatare este rezultatul unor studii stiintifice, riguros efectuate pe grupuri mari de oameni (semnificative statistic). Aceste investigatii au fost efectuate de catre specialisti in stiinte comportamentale, din cele mai prestigioase universitati de pe mapamond (internetul este foarte generos in informatii pe aceasta tema).
    Studiile au putut fi efectuate cu precizie stiintifica deoarece indragostirea si pasiunea amoroasa produc modificari neuro-bio-chimice foarte exacte. In perioada pasiunii amoroase substantele care suprasatureaza sangele indragostitului sunt aproximativ aceleasi cu cele care intoxica organismul nebunului. Nu degeaba se spune ca "dragostea este oarba". Din pacate, sau din fericire (dupa caz), "vederea" revine, "nebunul" se calmeaza. Si nu in toate situatiile ne place ceea ce vedem dupa "insanatosire". Atunci este momentul adevarului, al testarii compatibilitatii dintre cei doi.
    Inainte de a oficializa o relatie, este neaparat necesar ca partenerii sa discute "la rece" (sau chiar sa puna pe o hartie numai de ei stiuta) normele dupa care vor trai, sper, toata viata. Trebuie spus de la bun inceput ceea ce asteapta fiecare de la celalalt. Trebuie sa discutati cu rigurozitate despre dorintele voastre si responsabilitatile pe care vi le veti asuma. Casatoria nu trebuie sa fie rezultatul pasiunii, ci al iubirii calme.
   Daca pe parcursul traiului in comun, care nu este mereu "dulce ca mierea", apar neintelegeri, apelati la "regulamentul de ordine interioara" pe care l-ati stabilit in comun de la inceput. Daca nu ati facut acest lucru neintelegerile pot degenera in conflicte iar conflictele pot cauza un adevarat razboi domestic.  Aceasta conflagratie se numeste conjugopatie si este o boala de care sufera familia. De fapt nu exista conjugopatie ci conjugopatii, cum nu exista boli ci doar bolnavi. Reprosurile, resentimentele si invinovatirile sunt ingredientele forte ale imbolnavirii unui organism numit familie. Divortul este doar o solutie extrema si de nedorit. Seamana cu o amputatie care salveaza doua vieti, dar nu si doua suflete. Rezolvati disensiunile pe cale pasnica. Oricum daca intr-un final nu se ajunge la un consens este de preferat o despartire decat o conjugopatie cronica. Aceasta este si ea nociva fiind un cancer al sufletelor care se incadreaza in zicerea "boala lunga, moarte sigura".
   Nu va uniti destinele atunci cand "va ia valul"!!!
     Casatoria nu este un joc.

Cine se teme de libertate?

   Noi ne temem de libertate. Pentru ca aceasta implica, pe langa drepturi si un grad mare de responsabilitate individuala si colectiva.
   Marea noastra majoritate se teme sa-si asume individual responsabilitati, pentru ca ar vrea sa suporte consecintele doar in grup. Liberalismul presupune asumarea faptelor. A nu se confunda liberalismul (care este un concept filozofic) cu liberalii.
   Oricum, noi romanii gestionam defectuos libertatea. Priviti-i pe alesii poporului de dupa decembrie 1989. Sunt niste lichele parvenite. Si cine i-a ales: rusii, americanii, turcii sau albanezii? Nu, dragii mei, noi i-am ales. Si nu numai ca i-am ales, dar i-am si ajutat sa creasca, sa se inmulteasca si sa se imbogateasca si acum ne plangem.
   O alta intrebare ar fi: cine sunt liderii nostri? Sunt cumva mosieri straini care ne-au cotropit? Nu, nu si iarasi nu. Sunt romani, alesi de noi si pe care-i ajutam in continuare, lasandu-i sa ne administreze averea. Sa nu ne ascundem dupa cuvinte: noi i-am ajutat si-i ajutam in continuare. Acest lucru s-a intamplat in toate regimurile postdecembriste.
   Peste tot in lume libertatea asumarii responsabilitatii este generatoare de anxietate. Nu sunt altii neaparat mai destepti decat noi. Au doar antrenament in ceea ce priveste alegerea. Stiinta alegerii se deprinde in timp. Psihoterapia lor pentru anxietate a constat in expunere individuala, progresiv crescanda, la factorii de stres (alegerea). Antrenamentul este psihoterapia. Numai ca noi nu prea mai avem timp! Haideti sa ne antrenam "mai cu talent".
   Detinem libertatea alegerii. Daca unora nu ne place cum iese, va rog sa nu uitam ca democratia este dictatura majoritatii.
http://www.youtube.com/watch?v=Pob0Nake-ew

Partea intunecata a sufletului

   Nimeni nu este perfect.
   Aici pe pamant traim intr-o lume a nuantelor morale. In cadrul marii noastre majoritati nu exista puritatea morala intruchipata, cum nu exista nici raul absolut.
   Atat binele cat si raul salasluiesc in noi, incercand sa-si faca simtita prezenta pe parcursul unei vieti de om. De aceea simtim adesea ca avem de dus o greutate. Este vorba despre povara alegerii. In fiecare moment alegem ceea ce facem. Doar faptele nebunilor sunt vointa lui Dumnezeu. In rest, cu  consecintele faptelor noastre ne intalnim mai devreme sau mai tarziu.
   Pacatul nostru nu sta-n stele,
   El sta in noi ce stam sub ele.
   Marea problema consta din curajul fiecaruia de a-si face singur o radiografie de suflet, adica o analiza profunda, curajoasa si sincera a felului in care traieste impreuna cu ceilalti. Normele de conduita morala sunt rezultatul filozofic al gandirii majoritatii.
   Oare sunt bun? Oare sunt rau?
   Nu esti nici bun, nu esti nici rau. Esti doar om!
   Daca ni s-ar oferi posibilitatea ca printr-o simpla apasare de buton sa facem sa dispara toti "inamicii" nostri, fara nici o consecinta pe care sa o suportam, oare ce am face? Sa nu ne pripim cu raspunsul. Haideti doar sa meditam!
   In cadrul moralei colective exista miriade de morale individuale. O conduita sociala corecta rezulta atunci cand reusesc sa-mi pun morala proprie in acord cu cea colectiva.
   Sa arunce primul cu piatra, cel care se stie fara de prihana! 

  
   

Cat costa viata ta?

   Propaganda la moda este ca, traind intr-o societate capitalista, noi medicii si personalul medical in general, producem servicii de sanatate. Pana unde poate merge pervertirea gandirii umane?! Pana cand vom inghiti pe nemestecate idei toxice care pervertesc sufletul? 
   Productie se face in fabrici si uzine. In spitale se alina dureri, se oblojesc suferinte, se mangaie suflete.
   Doctorul trateaza, dar atunci cand suferinta se vindeca sigur, este interventie divina. Oricat de bine ar trata medicul un suferind, oricat de bine ar fi ingrijit acel om, daca Dumnezeu il vrea la el atunci il ia. Adesea lui Dumnezeu i se face mila si de bolnav si de doctor la un loc. Atunci cand se uita la dorinta de viata a pacientului si la tenacitatea doctorului (doua suflete care se lupta in tandem cu destinul insusi), Divinitatea se razgandeste in privinta unui destin si-i mai prelungeste existenta pe pamant. .
Nu exista medicina fara Dumnezeu. Medicii nu sunt zei ci sunt unelte ale acestora prin care dorinte divine se infaptuiesc.
   Medicului ii dau fiori reci notiuni precum: "durata medie de spitalizare", "indice de complexitate al unui act medical", "gradul unui spital" . Nu spitalul vindeca oameni ci personalul medical care munceste acolo - omul sfinteste locul. Doctorul nu se poate incadra cu strictete in parametri pentru ca nu produce suruburi. Veniti-va in fire oameni buni!!! 
   Stiu, stiu, stiu... Mi se poate poate arunca verde in fata ca "la doctor, fara spaga nu intri", ca "nu se mai satura doctorii astia", ca "te lasa sa mori pe masa daca nu-i dai", ca "de ce le mai trebuie marire de salariu ca oricum traiesc din spaga si au vile si masini" sau "au depus un juramant, ce mai vor?"
   In primul rand: nu exista padure fara uscaturi.
   In al doilea rand: ideea conform careia toti doctorii sunt bogati este falsa si face parte dintr-o propaganda abjecta menita sa intretina ura de clasa initiata de bolsevici. Ura de clasa creaza dezbinare sociala, deci o societate usor de pacalit si cucerit.
   In al treilea rand se stie ca si doctorii mananca, platesc facturi, au rate la banci, au copii la scoala, iar in mult invocatul Juramant al lui Hipocrate se spune ca "nu voi cere mai mult decat mi se cuvine" iar doctorii cer de la guvernanti pentru a nu se mai umili sa astepte de la suferinzi.
   In ultimul rand as vrea sa se stie ca de condamnat este conditionarea actului medical. Atentia oferita de pacient doctorului de care este multumit se numeste pomana. Doctorii cer guvernantilor o plata decenta, pe masura muncii prestate, pentru ca s-au saturat sa fie pomanagii. Banii pe care-i cer medicii sunt dintr-un fond pe care noi deja l-am adunat prin contributii lunare.
   Daca vrei sa distrugi o natiune atunci nu trebuie decat sa-i nimicesti initial cele trei sisteme vitale: armata, sanatatea si invatamantul. Restul se dezintegreaza ca o consecinta.
   Cat costa o zi din viata ta?
  
  
        

Suflet anxios

   Anxietatea este acea stare de frica care apare fara un motiv explicabil. Aceasta frica este insotita de sentimentul de asteptare a unui eveniment nedorit dar necunoscut, care pare a fi pe cale sa se intample si de o presimtire pesimista. In cele mai multe cazuri aceasta frica nejustificata este insotita de manifestari precum: transpiratie, uscaciunea gurii,  senzatie de "nod in stomac", slabiciune musculara, lipsa de aer, durere in piept. Adesea se pot simti accelerarea batailor inimii si bataile neritmice ale acesteia, manifestari descrise astfel:  "sta sa-mi sara inima din piept" sau "parca inima imi bubuie".
   Atacul de panica este versiunea extrema a anxietatii. Acesta defineste intervalele de timp (care se pot prelungi pana la zeci de minute) in care frica atinge cote paroxistice si apare sentimentul de asteptare iminenta a unei catastrofe, teama de moarte si de a nu pierde controlul asupra realitatii sau de a nu innebuni.
   Nu este vorba despre nebunie si nici despre nebuni ! 
   In general, anxietatea ca suferinta sufleteasca de sine statatoare (neasociata altor suferinte psihice) este o reactie a organismului uman la factori stresanti din mediu.
   Persoanele care desfasoara activitati ce implica un grad mare de responsabilitate sociala sau financiara se pomenesc la un moment dat cu anxietate cu sau fara atacuri de panica. De asemenea situatiile necunoscute (schimbarea locului de munca, schimbarea domiciliului, emigrarea etc) sunt cauze care declanseaza aceasta suferinta. Situatia materiala precara, nesiguranta locului de munca, mediul social sau familial instabil, divortul, moartea unei persoane apropiate sunt in egala masura motive care pot declansa anxietatea.
   In cazul bolilor somatice poate aparea frecvent aceasta reactie psihica numita anxietate. Putem enumera: bolile de inima (angina pectorala, infarctul miocardic), ulcerul gastro-duodenal, bolile de plamani care implica insuficienta respiratorie (apare senzatia de lipsa de aer), bolile care presupun durere pe termen lung si multe altele.
   ANXIETATEA SE VINDECA. Trebuie doar sa consultati un doctor de suflete care va poate recomanda un tratament medicamentos eficient (chiar exista!) insotit sau nu de o psihoterapie bine aleasa.
   Va sfatuiesc cu caldura sa nu va tratati dupa sfatul: vecinilor, al prietenilor, al rudelor sau al altor "cunoscatori", pentru ca in practica nu exista anxietate ci doar oameni anxiosi, cum in general nu exista boli ci doar bolnavi. Fiecare suflet este unic.