Aici pe pamant traim intr-o lume a nuantelor morale. In cadrul marii noastre majoritati nu exista puritatea morala intruchipata, cum nu exista nici raul absolut.
Atat binele cat si raul salasluiesc in noi, incercand sa-si faca simtita prezenta pe parcursul unei vieti de om. De aceea simtim adesea ca avem de dus o greutate. Este vorba despre povara alegerii. In fiecare moment alegem ceea ce facem. Doar faptele nebunilor sunt vointa lui Dumnezeu. In rest, cu consecintele faptelor noastre ne intalnim mai devreme sau mai tarziu.
Pacatul nostru nu sta-n stele,
El sta in noi ce stam sub ele.
Marea problema consta din curajul fiecaruia de a-si face singur o radiografie de suflet, adica o analiza profunda, curajoasa si sincera a felului in care traieste impreuna cu ceilalti. Normele de conduita morala sunt rezultatul filozofic al gandirii majoritatii.
Oare sunt bun? Oare sunt rau?
Nu esti nici bun, nu esti nici rau. Esti doar om!
Daca ni s-ar oferi posibilitatea ca printr-o simpla apasare de buton sa facem sa dispara toti "inamicii" nostri, fara nici o consecinta pe care sa o suportam, oare ce am face? Sa nu ne pripim cu raspunsul. Haideti doar sa meditam!
In cadrul moralei colective exista miriade de morale individuale. O conduita sociala corecta rezulta atunci cand reusesc sa-mi pun morala proprie in acord cu cea colectiva.
Sa arunce primul cu piatra, cel care se stie fara de prihana!
Intr-o lume imorala, cum as putea sa-mi pun morala proprie in acord cu cea colectiva ? Cum ar putea ea sa fie neaparat cea corecta ? Ar fi corecta numai din punctul de vedere al adaptarii individului .Si cand ma intreb toate astea , ma gandesc de exemplu si la o societate sub dictatura , cand moralitatea individului este supusa presiunii instinctului de conservare .
RăspundețiȘtergereIn epoca comunista totul trebuia sa conduca spre socialism . Omul trebuia sa devina omul nou, estetica era socialista si morala trebuia sa fie si ea cea a partidului, deci sa impuna o etica ... socialista.Si toate astea s-au implementat prin lupta de clasa, pana la exterminarea celor care , nu-i asa, "daca nu sunt cu noi, sunt impotriva noastra " ! Sa nu uitam ca, in general dictaturile trecute au avut o doctrina atee, cum au fost materialismul stiintific din dictaturile comuniste sau fascismul italian . Ori, ca sa-l citez pe Dostoievski, " Unde nu exista Dumnezeu totul este permis ." Lumea fara Dumnezeu devine mai degraba amorala, decat imorala . Totul este lasat la voia intamplarii si a vointei individului . Un om fara nici o frana ! La noi in Romanania, sub dictatura omul a tacut . Tacerea a fost raspunsul indivizilor pentru a supravietui si pentru a-si proteja im majoritatea cazurilor familia . Ceilalti au fost eroii. Cei care au murit sau cei care au infundat puscariile. Morala in acele timpuri a tacut si ea.
Astazi in societatea de consum si a liberalismului dus la extreme, forma politica imbraca societatea intr-o moralitate impusa de un cod de legi .Dreptul civil impune etica. O etica care apartine individului si nu omului. Omul are o moralitate, care nu e incorsetata juridic. O moralitate care te poate face sa mori socratic pentru o idee.
Corneliu Dumitrache
"Doamne cred, Doamne ajuta necredintei mele ", spunea parintele Steinhard in "Jurnalul fericirii ". Nu a existat decat un singur om fara prihana, si acesta a fost Hristos , Fiul lui Dumnezeu cel care a spalat pacatele lumii cu sangele sau .Noi toti ceilalti suntem supusi pacatelor . Morala crestinului sta sub semnul dragostei si al iertarii . Iubeste, iarta si vei fi iertat .
RăspundețiȘtergereO vorba populara spune ca nici dracul nu sta degeaba pe lumea asta . Dar puterea Lui Dumnezeu transfigureaza raul . Astfel, cum ar putea raul sa te -nvete binele, si cum ar putea raul facut de alt om asupra ta sa deschida calea binelui . Talharul de pe cruce, ca si Raskolnikov al lui Dostoievski au prin vointa Lui Dumnezeu -Hristosul calea deschisa spre iertare prin recunoasterea pacatului si transfigurarea lui, alchimie minunata care schimba suflete .
Corneliu Dumitrache
Sfantul Augustin spune: "Iubeste si fa ce vrei".
RăspundețiȘtergereAfirmatia contine un paradox, pentru ca atunci cand iubesti sensul lui "ce vrei" se modifica. Pierde din gradele de libertate.
Pe lume nu sunt doar crestini!!!
RăspundețiȘtergereCuvintele Sfantului Augustin se potrivesc intr-adevar cel mai bine la textul tau, in care vorbesti despre povara alegerii . Numai ca atunci cand iubesti, esti impacat cu tine si cu alegerea ta. Pentru ca stii ca nu poti gresi ! Afirmatia Sfantului Augustin releva ca tot ce faci din iubire este fara greseala . Dragostea este cea care nu te lasa sa gresesti .Dar pentru asta trebuie sa oferi libertate inimii si nu creierului . Iar daca peste ce ai ales cu inima se aseaza si argumentatia rationala atunci este si mai bine. Conflictele interioare apar atunci cand esti suspendat intre simtirea inimii si ratiune, nedind credit niciuneia pe deplin.De aceea consider ca dragostea ne elibereaza de povara alegerii, pentru ca daca este adevarata ,ea lasa cale libera binelui din tine . Imitatio Christi !
RăspundețiȘtergereCorneliu Dumitrache
"Arjuna a spus :
RăspundețiȘtergereDe cine-i stapanit omul cand savarseste pacatul, desi nu-l doreste, o Varsneya, de parca-i tras cu forta ?
Bhagavat a spus :
Aceasta este fie dorinta, aceasta este fie ura, nascuta fiecare din Tendinta rajas, marele devorator, marele rau, sa stii ca aceasta este dusmanul aici pe pamant ."
Bhagavad -Gita -Yoga faptei
Imi este foarte greu sa vorbesc despre Bhagavat Gita, mai ales despre Yoga faptei si a cunoasterii in cateva vorbe. La baza ei sta sacrificiul si are drept scop final atingerea starii de Brahman, pe care eu o vad ca pe cunoasterea Sinelui si contopirea cu Sinele Suprem, dar si adorarea conceputa ca o daruire de sine. De ce am adus in discutie Yoga faptei ? Pentru ca draga Radu, spui tu in text citez ca : "in fiecare moment alegem ceea ce facem."Si aici intervine povara alegerii.
Trebuie spus de la bun inceput ca fapta este superioara nefaptei. Prima treapta in evolutia unui yoghin este renuntarea la simturi, simtul fiind "cel ce apuca", iar obiectul simtului "cel care este apucat ". Altfel spus renuntarea la tot ce este material, prin omorirea dorintei. Obtinerea unei linisti interioare fata de realitatea obiectiva. "... nimeni nu sta macar o clipa fara sa faptuiasca acte" se mai spune. Dar pentru a obtine detasarea fata de act, trebuie sa faci fapta, daruind "fructul" faptei divinitatii, pentru ca el nu-ti apartine .
" Incredintindu-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyatman ), fiind fara dorinte si lipsit de gandul "al meu ", lupta, scapat de zbuciumul indoielii ." Aceasta poate fi o cale care sa -ti ia de pe umeri povara alegerii." Cel unit[in yoga], parasind fructul faptelor, dobandeste pacea suprema."
Cateva vorbe as mai spune despre nefaptuire .
Sacrificand fructul faptei si detasindu-se de ea, yoghinii comit fapta numai cu trupul ,simturile sau mintea , purificandu-si astfel Sinele , care este separat. In asta consta nefaptuirea, in linistea interioara, cu care realizezi fapta si nu in imobilitatea exterioara .
Corneliu Dumitrache
P.S. Pe lume nu suntem numai noi crestinii intr-adevar. Dar daca sunt crestin si tara e crestina, mi-am permis sa vorbesc numai prin aceasta prisma. Cat despre Baghavad Gita, stii deja ca e una din cartile mele preferate .
Intr-adevar totul pare simplu cand iubesti...Si fara de greseala. Povara alegerii devine imponderabila. Lupta dintre ratiune si suflet e,din pacate,(intr-o societate imorala ca a noastra dar care are la baza dogmele crestine)nedreapta. Imaterialul suflet lupta pentru o cauza pierduta. Chiar daca nu suntem toti " buni" crestini. Alegerea insa ne apartine! Indiferent cat de grea e lupta interioara sau cate metastaze da "cancerul suflelui" povara alegerii o purtam cu totii.
RăspundețiȘtergere