În vis e un loc perfect pentru vacanțe gratuite. Oferă divertisment din abundență, numai bun pentru plictiseala din timpul secetei de-adrenalină.
Visul e tărâmul unde-mi petrec timpul atunci când voi credeți că dorm. M-afund într-o lume vrăjită, fără constante de timp, de spațiu sau de bun-simț. Devin spectatorul meu, lângă o scenă ce mă are drept protagonist. Scenarii dislexice din mine mă iau și mă prezintă mie, testându-mi recunoașterea de sine. Așa că mă las în voia dezmierdărilor sângerii ale petalelor de flori de mac aruncate la-ntâmplare de Morfeu, proprietarul locației. Nu sunt singur acolo. Am companioni onirici cu care mă intersectez arbitrar. Nu știu dacă și ei sunt un vis al cuiva sau doar figuranți ai teatrului morfeic. Mereu mi se pare că le recunosc chipurile, dar imediat au grijă să se-nlocuiască. Adesea recunosc voci, dar ele amuțesc când mă apuc s-ascult, ca într-o joacă. Infinite decoruri colorate cu sunete dulci, amărui, sărate, acre sau combinate caleidoscopic îmi mângâie retinele. Frecvent e doar alb-negru... și multe nuanțe de gri.
Uneori Morfeu mă lasă să mă joc. Un prunc de-un an eu pot să fiu, cu sân de mamă-ntre gingii și-ntr-o clipită un golan de douăzeci, c-un sfârc de-amantă-n gură. Cutez să sar în gol și să mă cred acvilă, trăind intens dorința mea de zbor. În apă pot să stau și să flirtez, uitat de timp, cu peștii. Să dorm, în visul meu, pe nori am încercat și m-au lăsat pufoșii. Focul în mână pot să-l țin și să pretind că-i gheață. Ocean de vreau, un strop îl fac și-l pun în linguriță.
Păcat că-s obligat mereu din vis să plec, dar mă resemnez ușor cu gândul la următoarea teleportare morfeică.
Voi unde vă petreceți vacanțele?
