În ultraviolet

În roșu și oranj m-ai căutat,
în galben, verde și albastru
mă cerți că nu-s prezent.
Prin indigo și vinețiu
îmi spui că nu-s și că-ți lipsesc.
Închide ochii care văd
și-ai să mă afli cum te-aștept,
acolo unde-am fost
și-oi fi mereu,
în ultraviolet.

Parfum de tei

Între galaxii cu gust de dor,
un portal zidit din miros de tei,
stă imprecis, așteptând încet
să înțeleagă unde i-e locul
pe harta lumii de idei.

Unde-i lăsat printre astre
și care-i moment de cădere
pentru o muribundă agitație,
căreia să-i fie nostalgică gravitație,
să-i ducă suspinul în ultima stație.

Dac-ai iubit, te rog să-mi spui
cum ți-ai trăit inspirul cu parfum de tei,
iar eu favoarea ți-oi întoarce
și-ți voi vorbi cum poți trăi și-n toamnă,
dar asta, numai dacă vrei...

La revedere

Oximoronica-mi perversitate
îmi țopăie pe-un câmp noetic plin cu toate,
cu toate gândurile care tac cuminți,
dar te-ar mușca de-un ochi, dac-ar avea și dinți.

Mă doare însă să te strâng în palmă,
să fac din palmă pumn, plin de sudalmă.
Mi-e bine așa, să fiu un pumn deschis,
să vii să-mi scrii ce ai de scris
și să te duci apoi și să revii,
să-ți fie dor, în palmă doar, să-mi fii.

Memoria dorului

Mă uit cum ninge iară,
și-un dor impersonal
îmi rupe-n două lumea,
părând acum, în iarnă,
complet irațional.

Mi-e dor de viitoruri
ce nu știu cum vor fi,
dar vreau, când or să vină,
memoria-mi s-o facă
doar cu-amintiri de-o zi.