îmi țopăie pe-un câmp noetic plin cu toate,
cu toate gândurile care tac cuminți,
dar te-ar mușca de-un ochi, dac-ar avea și dinți.
Mă doare însă să te strâng în palmă,
să fac din palmă pumn, plin de sudalmă.
Mi-e bine așa, să fiu un pumn deschis,
să vii să-mi scrii ce ai de scris
și să te duci apoi și să revii,
să-ți fie dor, în palmă doar, să-mi fii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu