Memoria dorului

Mă uit cum ninge iară,
și-un dor impersonal
îmi rupe-n două lumea,
părând acum, în iarnă,
complet irațional.

Mi-e dor de viitoruri
ce nu știu cum vor fi,
dar vreau, când or să vină,
memoria-mi s-o facă
doar cu-amintiri de-o zi.