Asociatii libere

 Pe canapea:
   "Am visat ca inotam... inotam fara probleme... stiti, in realitate am nevoie de colac, ha, ha... apa era calda si verde, iar in larg se intrezarea un catarg... catargul unei corabii... corabie? ... or fi pirati... pirati... piraterie... da, da... nu mai poti cumpara un produs in ziua de azi fara sa te-ntrebi daca nu-i vreo piraterie... niste escroci toti... eh, nu chiar toti... ieri am fost in hipermarket si am cumparat peste oceanic... l-am gatit si mi-a iesit delicios, toata familia s-a lins pe degete... nu vi se pare ca m-am ingrasat putin?... de ce?... pai, ma strange verigheta pe deget... totusi mai am degete frumoase... nu le vedeti si dumnevoastra tot asa?... oare ma mai iubeste?... de cand l-am nascut pe Tarip parca ne-am instrainat putin... nu mai avem atata timp pentru a mai face si sex... sau o fi vorba de chef... stiti, am chef sa fumez... [...] ... a, dar sa revin la vis... m-am speriat de pirati si am inotat spre mal... de data asta mult mai greu... eram imbracata... simteam ca ma scufund, ca ma inec, ca ma sufoc... m-am scufundat... ciudat, in apa aveam mai mult aer, repiram mai usor, respiram apa... parca nu mai era apa, era un lichid dulce-sarat pe care-l mancam... da, dar il si respiram... nu mai era apa, nu mai eram in mare... eram parca intr-o punga moale care ma imbratisa... eram goala... eram foarte linistita... si mai simteam ceva pulsand ritmic... nu era inima mea... stiti, ieri am fost la cardiolog si mi-a recomandat sa mananc mai putine dulciuri si sa evit sarea... ha, ha, n-o sa mai pot visa ca ma inec... cum, gata?... au trecut deja cincizeci de minute?... bine, atunci ramane pe joi la aceeasi ora.

-Regresia ca mecanism de aparare-

                           Celia Read - "The Couch"

Privilegiul de a uita

"Uitarea este vechiul leac pentru mizeria umana"
                                                -Alfred de Musset

   Am uitat ce note culegeam la scoala,
   Si daca premiant eram sau nu.
   Nu mai retin dac-am avut vreo boala
   Pe care n-ai tratat-o tu.

   Nu stiu acum daca ti-am fost iubit,
   Nici daca tu mi-ai fost iubita.
   N-am amintiri cum c-as fi fost lovit.
   Habar nu am de-ai fost lovita.

   Dac-am avut curaj sau las am stat in colt,
   Daca-n lumina ori in umbra eu am fost.
   Sunt amanunte-acum si le-am uitat,
   In transcendenta fleacuri nu au rost.

   Nu mai exista pentru mine nume proprii,
   Habar nu am cine sunt eu.
   Iar voi sunteti acum doar niste copii
   Facute dupa el, de Dumnezeu.

   Nu mai nutresc nocive sentimente,
   Nici de la voi nu simt resentiment.
   Toate imi par echivalente,
   Abia acum traiesc decent.
 
   Mai am doar o memorie curata
   Din care tot ce-a fost s-a sters.
   Sunt fericit, si inima-i spalata.
   Ce privilegiu am, sa scriu amnezic vers.
  

   Salvador Dali - "Dezintegrarea persistentei memoriei (uitarea)"

 

Adevaruri

Nu exista adevar, ci doar adevaruri personalizate

   Cuvantul adevar e-un mincinos,
   Ce-i asezat la loc de cinste-n dictionar
   Ca sa transforme intr-un mod barbar
   Discutia in strigat belicos.

   Proces voi intenta intr-un lingvistic tribunal
   Sa cer pentr-un plural unicitate.
   Pledand pentru discutii relaxate,
   Decizia are acum rol crucial.

   Nerusinat cuvant, cand e lasat sa-mbrace uniforma singulara
   Starneste crancene dispute
   Care de fapt de nimeni nu sunt vrute,
   Iar oamenii pe post de frac imbraca uniforma militara.

   Ce calm ar fi sa fim de-acord in dezacord
   Sa nu vorbim mereu despre dreptate,
   Idee cu vesmant de falsitate,  
   Care provoaca repetat... atac de cord.

   Instanta onorata, eu pledez umil
   Sa-i anulati printr-un verdict umanitar
   Acestui grav cuvant dreptul la singular,    
   Ca-n liniste sa se mai nasca vreun copil.   

        Jacques-Louis David - " Moartea lui Socrate"

Mai bine nu se poate

   Inca de dimineata, de cand am iesit pe poarta casei traiesc o ciudata stare de bine. Spun "ciudata" pentru ca e intaia oara cand ansamblul si detaliul par sa-mi satisfaca dorintele utopice.
   E cald ca-n luna lui mai. Un nesincronizat miros de tei mi-alinta narile sfios. Trandafiri rosii fac reverente celor albi; acestia le-ntorc cu politete gestul.  Se-aude cum murmura  tacerea vegetala. Nu mai observ frunze uscate. Nu vad nici trunchiuri retezate.
   A disparut complet din peisaj copilul nedorit al celor doua nonculori. Nu mai exista cenusiu. O simfonie policroma se desfasoara fara partitura premeditata.
   Oamenii trecand nu se grabesc si toti zambesc. Daca sunt doi, se tin de mana.
   Nu auzim cuvinte, simtim doar ganduri. Ne dam binete telepatic. Nu e nevoie sa mai cerem deoarece primim.  
   Ma plimb de ore-n sir aiurea si nu simt strop de oboseala. Ma uit la ceas. Arata minus infinit. Incerc sa-mi amintesc ce am de facut... zadarnice eforturi. A, nu... mi-am amintit. Am o unica indeletnicire: sa iubesc. Simt aprobari in amintirile vecine. Toate se-ndreapta spre-o unica povata: "Iubeste si fa ce vrei!". Nu ne grabim. Nu trudim. Traim minute ce nu sunt.
   Brusc aud un claxon nevrotic asezonat cu "complimente" la adresa mamei. Saraca, ce vina are ea ca a nascut un visator diurn? Revin cu ochii la cenusiul din asfalt. Apas rapid pedala de acceleratie si deblochez cu jena traficul. Ce bine ca m-au desteptat din reveria mea la volan. Intarziam la serviciu!
   Chiar si dupa trezirea brusca data de acel claxon grabit continui sa traiesc aceeasi stare de bine. Numai ca a devenit fireasca. Acum nu-mi mai pare ciudata. Traiesc in lumea asta!

   "Traim in cea mai buna dintre lumile posibile"
                                                 - Gottfried Leibniz
    

                                                                   Bangkok

Al cincilea element

   Calcand descult pamantul reavan miroseam copilarie. Trunchiuri voinice de arbori batrani isi strigau dorinta de miscare prin ramuri intinse spre cer. Le-am simtit visceral neputinta. Erau prizonieri ai unei fecunde suprafete. Am luat-o la goana, de frica sa nu-mi creasca din talpi radacini.
   Alergand, aerul mi-a amintit ca si el exista. Mereu neluat in seama, acum isi facea tacticos si din plin simtita prezenta. Imi atingea ironic pielea, imi susura in urechi incantatii tribale si-mi vara in nari mirosuri dupa placul sau. M-am oprit pentru ca fugind de pamant m-am speriat de aer. Era prea peste tot. Mi-a venit sa-l dau afara din plamani. Mi-am oprit o vreme rasuflarea. De data asta fugise el.
   Am ajuns pe malul marii, i-am sarit in brate si m-am sarutat cu ea. Era moale si uda si avea gust de ocean. Am avut amintiri din vremuri intrauterine. Tot inotand spre larg, iar m-au cuprins angoase. Apa devenea tot mai posesiva iar imbratisarea ei ma sugruma. M-am zvarcolit si am ajuns anevoios la mal.
   Se facuse noapte si mi-era frig, dar am intalnit focul. Era placut, dogoritor, prietenos. Ma incalzisem si mi-era bine pana cand si el a vrut sa ma-nspaimante. Limbi de vapaie se-apropiau de mine arogant, sa imi impunga pielea si sa-mi raneasca ochii cu lumina lor.
   Desi epuizat am luat-o iar la goana, si am ajuns pe margini de rape pustii.
   Am auzit un cor din vremuri disparute:
   "Ce faci tu, muritor nesabuit?
    Noi patru lumii i te-am daruit.
    Si tu te-arati acum nemultumit?
    Vino la locul tau prestabilit."
   M-am aruncat degraba in gol cautand disperat al cincilea element.

                            Jennifer Walton - "Jump"

Antidepresive

   Zambeste-i cu ochii! Intinde-i o mana! Inclina tu capul! 
   Arata-i ca apa e uda, ca iarba e verde si ceru-i albastru!
   Aminteste-i de mirosul iasomiei si de gustul painii!
   Nu-i aminti ca sufera si altii!
   Deschide-i o usa! Lasa-l sa treaca! Invita-l inauntru!
   Rosteste-i numele frecvent!
   Lasa-l sa planga!
   Daca iti cere, taci si asculta!
   Nu-l informa despre durerea ta de cap!
   Poti sa si minti... dar minte frumos.
   Sa stii ca adesea tristetea ce-o intalnesti e consecinta unui adevar urat.
   Nu-i cere nimic!
   Fa cum ti-am spus cand vezi tristete!
   Vei fi un psihiatru din vremuri fara psihiatrie. 

   Nota bene: OMS avertizează că depresia va fi în 2020 a doua cauză de dizabilitate, imediat după   afecţiunile cardiovasculare, fiind în prezent a patra boală ca răspândire pe glob.

                         Pablo Picasso - "Stiinta si caritate"