-Alfred de Musset
Am uitat ce note culegeam la scoala,
Si daca premiant eram sau nu.
Nu mai retin dac-am avut vreo boala
Pe care n-ai tratat-o tu.
Nu stiu acum daca ti-am fost iubit,
Nici daca tu mi-ai fost iubita.
N-am amintiri cum c-as fi fost lovit.
Habar nu am de-ai fost lovita.
Dac-am avut curaj sau las am stat in colt,
Daca-n lumina ori in umbra eu am fost.
Sunt amanunte-acum si le-am uitat,
In transcendenta fleacuri nu au rost.
Nu mai exista pentru mine nume proprii,
Habar nu am cine sunt eu.
Iar voi sunteti acum doar niste copii
Facute dupa el, de Dumnezeu.
Nu mai nutresc nocive sentimente,
Nici de la voi nu simt resentiment.
Toate imi par echivalente,
Abia acum traiesc decent.
Mai am doar o memorie curata
Din care tot ce-a fost s-a sters.
Sunt fericit, si inima-i spalata.
Ce privilegiu am, sa scriu amnezic vers.
Salvador Dali - "Dezintegrarea persistentei memoriei (uitarea)"
Grecii antici spuneau ca timpul este un zeu bun. Asta pentru ca odata cu trecerea lui se asternea uitarea . In privinta memoriei afective, de obicei lucrurile care au durut candva trec, se tocesc , iar cele care ne-au adus fericirea raman si ne dau senzatia unei vieti implinite . Probabil o fi un mecanism de aparare in noi , care sa ne faca sa credem ca nu am trait degeaba pe lumea asta . Sau poate nu ... Poate chiar asa si este . Poate chiar n-am trait degeaba pe lumea asta . Undeva, candva, fiindca si noi am existat, lumea nu s-a oprit .
RăspundețiȘtergereCordumi
Mi-am permis sa scriu despre uitare, vazand-o ca pe o cale de acces spre inocenta copilariei. Aceasta inocenta ne permite sa-i vedem pe toti ca fiind buni si frumosi.
RăspundețiȘtergereEu vad inocenta ca pe un catalizator al transcendentei.