Iluzia trecerii

- Cine ești tu?
întrebat-am timpul.
- Sunt umbra zbuciumului tău,
ecoul transformării ce oftează,
răspuns la întrebarea ce scrutează,
mi-a răspuns el.

- Te rog să te oprești! i-am spus
și timpu-a replicat:
- Metamorfozei tale
numai oglindă-i sunt.
Păpușă-s doar,
tu ești un păpușar.
De vrei ca eu să stau,
oprește goana ta.
Nu-mpinge fericirea
până mâine.
Iubește-acum,
uitând de existența mea
și slugă-n nemișcare
doar ție îți voi sta.

         Andrew Judd - "Hands of Time" 

Baloane de săpun

Ne expirăm ritmic sufletul
pentru a umple lumea cu
baloane de săpun
pe post de atmosferă.
Suflăm în globuri fragile
ce reflectă convex
sufletele noastre concave
de-atâta suspin.
Suflete găunoase.
Suprafețe de spumă
cu viață de-mprumut
oglindesc subiectiv,
trăind hoțește
distanțele dintre noi.
Respirăm neatenți.
Te rog,
inspiră cu grijă,
să nu-mi iei aerul din
nălucirile rotunde.
Umflăm baloane de săpun
cu suflete ce ni se par prea dense.
Ne mărunțim duhul
și-l îndesăm tenace
în forme ce-și doreau un fond.
Nu te mai văd
de-atâta tensiune...
superficială.

De azi nu voi mai respira.
N-am să-mi mai pun esența
în adăposturi efemere.
După moartea lor
iluziile sferice
sunt tentate să lase
răsuflarea nepăzită,
în calea tuturor.