cu câmpul vizual curbat ilogic,
știu cum finalul biologic
devine clar fatalitate.
Văd cerul prăvălindu-se pe mine
și vaste spații ce se fac deodată mici,
nu-i nimeni să mă țină-n brațe-aici,
simt un sfârșit jenant cum vine.
Trezindu-mă băltind în transpirații,
înghit un Xanax, cum mi-a fost prescris
și mă gândesc că ursitoarele mi-au scris
să duc o viață printre palpitații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu