Noi suntem orbii cu vedere bună pentru nemărginirea ce ne-a fost aprobată.
Ne-au repetat răstit și sacadat
că doi sunt ochii
ce leagă infinitul din afară
de înlăuntrul nostru limitat.
Înnăbușit-au șoaptele rebele
ce îngânau cu mult curaj
despre-o a treia poartă,
despre-un al treilea ochi
ce tuturor fusese dat.
De frica vreunui curios
ce-n vorbe nu mai crede
au pus și pleoape acelui ochi,
crezând că dacă infinitul l-au negat
acesta chiar nu se mai vede.
Și le-au cusut, dar nu cu ață
ci cu minciuni meșteșugite care-n timp
au transformat acele pleoape
în ziduri groase între noi și stele,
să nu putem privi sperând spre ele.
În somnul meu cel tremurat de vise
venit-a iar Bătrânul Înțelept
să-mi spună cum să tai inexistente fire
ce-mi leagă ochiul cel nefolosit
și astfel loc să-i fac nemărginirii
degrabă să-mi pătrundă-n piept.
De când ating lumea cu ochiul
pe care nu-l pot zări în oglindă
mi-am amintit de toți trandafirii pe care nu i-am văzut,
de toate aromele pe care nu le-am simțit,
de gustul vinului pe care nu l-am savurat,
de toate îmbrățișările cărora nu le-am răspuns,
de toate șoaptele pe care nu le-am auzit,
de toți oamenii pe care n-am apucat să-i cunosc,
de toată dragostea cu care am fost înconjurat și pentru care n-am avut ochi.
"Anatomy of the Third Eye" by Casperium
