Visele sunt doar pentru cei ce pot visa. Nu pot fi împrumutate, vândute sau donate pentru vreun patrimoniu deșertic, cu nisip avortat din lipsa ploii. Nu pot fi chiuretate. Visele sunt libere de coduri de bare. Bare ce le-ar dori claustrate în pușcării de lux, cu aparență de galerie vernisând ploi tropicale, smulse din vise ude. Visele mele baletează atemporal și fără orizonturi stânjenitoare. Plutesc cu nesimțire antigravitațională, sfidând atracțiile mediocre. Visele-mi pleacă aiurea, la început ca niște vapori fără densitate, apoi devin fluide și șopotesc fără pudoare când mângâie pereți de suflet sau vagin de iubită așteptând.
Cei ce nu pot visa s-au gândit că-mi pot fura operele onirice, în speranța c-ar putea și ei juisa 8D. Sărmanii, abia de-au putut să se masturbeze bidimensional, ejaculând trist și cenușiu. Nici măcar marmorean. Apoi frustrați, m-au condamnat c-un diagnostic, pentru că nu pot pluti pe-același nor cu mine.
Am început să stăpânesc arta visului lucid.
Sunt liber, dar visez singur.
