Al cincilea element

   Calcand descult pamantul reavan miroseam copilarie. Trunchiuri voinice de arbori batrani isi strigau dorinta de miscare prin ramuri intinse spre cer. Le-am simtit visceral neputinta. Erau prizonieri ai unei fecunde suprafete. Am luat-o la goana, de frica sa nu-mi creasca din talpi radacini.
   Alergand, aerul mi-a amintit ca si el exista. Mereu neluat in seama, acum isi facea tacticos si din plin simtita prezenta. Imi atingea ironic pielea, imi susura in urechi incantatii tribale si-mi vara in nari mirosuri dupa placul sau. M-am oprit pentru ca fugind de pamant m-am speriat de aer. Era prea peste tot. Mi-a venit sa-l dau afara din plamani. Mi-am oprit o vreme rasuflarea. De data asta fugise el.
   Am ajuns pe malul marii, i-am sarit in brate si m-am sarutat cu ea. Era moale si uda si avea gust de ocean. Am avut amintiri din vremuri intrauterine. Tot inotand spre larg, iar m-au cuprins angoase. Apa devenea tot mai posesiva iar imbratisarea ei ma sugruma. M-am zvarcolit si am ajuns anevoios la mal.
   Se facuse noapte si mi-era frig, dar am intalnit focul. Era placut, dogoritor, prietenos. Ma incalzisem si mi-era bine pana cand si el a vrut sa ma-nspaimante. Limbi de vapaie se-apropiau de mine arogant, sa imi impunga pielea si sa-mi raneasca ochii cu lumina lor.
   Desi epuizat am luat-o iar la goana, si am ajuns pe margini de rape pustii.
   Am auzit un cor din vremuri disparute:
   "Ce faci tu, muritor nesabuit?
    Noi patru lumii i te-am daruit.
    Si tu te-arati acum nemultumit?
    Vino la locul tau prestabilit."
   M-am aruncat degraba in gol cautand disperat al cincilea element.

                            Jennifer Walton - "Jump"