Societatea in care fiinteaza capitalismul salbatic si primitiv naste in noi angoase. Suntem infricosati si suspiciosi iar coltii paranoiei musca adanc dintr-o carne mult prea frageda, nepregatita sa reziste razboiului atroce pentru supravietuire.
Cei mai multi dintre noi nu facem fata si ne ascundem in unghere din ce in ce mai tainice si mai intunecate. Incepem sa cladim "ziduri". Pereti de protectie fata de ceilalti semeni ai nostri, fata de celelalte suflete, care ni se arata ca fantomatici monstri, aflati intr-un dans social canibalic.
Pe masura ce trece timpul zidurile devin mai groase si mai inalte. Ne ascundem unii de altii si din cauza regresiei noastre psihologice (ca mecanism de aparare freudian), ajungem homunculi infantili cu cosmarurile copilariei populate de monstri si balauri dar fara Feti Frumosi sau Zane. Intr-un final ii vedem pe oameni doar in visele noastre, care sunt realitati mutilate de spaima. "Zidurile" nu au ferestre. In goana noastra "nebuneasca" am uitat sa le mai construim. Zidim fortarete sub stare de asediu.
Sa daramam "ziduri" pentru a face loc "ferestrelor" si sa ne uitam prin ele! Vom vedea ca oamenii de dincolo de fortaretele noastre sunt la fel de speriati ca si noi. Si ei au uitat sa lase loc pentru ferestre. Si ei se tem nefiresc.
Sa spargem apoi si "ferestrele" si sa iesim afara! Vom simti caldura. Nu este caldura soarelui, este temperatura fireasca a sufletului uman.
Noi nu suntem canibali, desi asa ne vrea sistemul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu