Despre sinucidere

Daca ceva nu ne place, nu inseamna ca nu exista.

Voi enumera cateva dintre maladiile in desfasurarea carora poate interveni sinuciderea nerationala :
- schizofreniile si toate celelalte psihoze (psihoza = "nebunie" = stare in cadrul careia omul isi pierde simtul critic asupra realitatii si este in imposibilitatea de a emite idei logice, sustinute de argumente rationale). Intre noi fie vorba, acceptarea unei idei ca fiind rationala variaza putin de la un meridian terestru la altul, precum si de la o epoca la alta.
- depresiile severe
- reactiile acute la stres de intensitate catastrofica (ex: oamenii ce se aruncau in gol din Turnurile Gemene aflate in flacari)
- spalarea creierului ( pilotii kamikaze, oamenii torpila, membrii unor grupari religioase extremiste etc)
Nu am enumerat toate starile psihopatologice pe parcursul carora poate sa apara tentativa (reusita sau nu) suicidara.
Nu stiu insa ce sa spun despre samurai si al lor sepuku. Erau ei oare o gasca de scelerati, cu creierul spalat, care se omorau singuri, "de nebuni"? Sau or fi fost niste suflete otelite cu un sublim simt al onoarei?
Ce credeti despre actul suicidar, efectuat lent-progresiv si neasumat ca atare (barbatii adevarati care consuma zilnic bauturi alcoolice, pentru ca "asa a baut si bunicu' si a trait pana la 100 de ani si a murit de moarte buna")?
O fi fost "nebun" Fiul Omului pentru ca s-a lasat rastignit pe cruce (ca doar putea sa se salveze...) pentru a se implini lucrarea Tatalui?
Exista insa si sinuciderea rationala. Va voi aminti despre suicidul anomic. Este situatia in care o fiinta umana (argumentand perfect rational in fata sa si a celorlalti) nu mai suporta starea de anomie a societatii in care traieste. Conform DEX'98 anomie = dezordine, dezorganizare (intr-o societate data) iar conform NODEX anomie = stare a societatii caracterizata prin lipsa de legi sau prin existenta unor norme contradictorii care fac dificila orientarea individului in societate. Punand intr-o balanta a gandirii logice argumentele pro si contra, el hotaraste ca este mai bine sa paraseasca viata de pe acest pamant. Unii ar numi-o tulburare de adaptare. Sa fie asa? Intr-un final este o problema de diagnostic diferential.
Acestea fiind povestite, spun raspicat: indiferent de situatie, daca auziti fie numai declaratia unui om despre dorinta sa de moarte trebuie sa intrati in alerta maxima!

VIATA MERITA TRAITA!