Exclusivism

Moartea e o doamnă plină de ifose, care vine la întâlnire numai când vrea ea.
Nu insista... s-ar putea să-ți șteargă numele din agendă!

Când mi-a secat izvorul lacrimilor
plânse pentru a uda o depresie uscată,
m-am simțit trădat visceral.
Părea că nu mai am rost
în propria-mi suferință.
N-am înțeles
de ce nu sunt lăsat
să fac în continuare figurație
în propria-mi dramă.
Rămas fără ocupație
mi-am privit mai atent venele
si văzându-le albastre
am gândit că suferă și ele.
Atunci le-am dat lor ocazia
să manifeste umed.
Dacă lacrimala glandă
mă făcuse de rușine
tăcând în fața durerii,
mi-am îndemnat venele
să împroaște cu respect
în fața unei maladii capricioase.
Le-am mângâiat cu briciul,
arătându-mi astfel solidaritatea.
Le-am șoptit ascuțit
îndemnul de a se manifesta
bocind în șuvoi
de hematii.
Nu contează cum,
baltă să fie!
Și ce-au mai plâns!
Și ce-au mai curs!
Pănă s-a înnoptat
în miez de zi.
Când a revenit lumina
eram tot trist
tot fără lacrimi,
singur și fără hemoragie.
Am căutat avid cu privirea
un robinet,
în speranța că poate picură.
Am auzit un tânăr cu ochelari
spunându-i altuia:
"Ți-am spus eu că
pe proști nici moartea nu-i suportă...
preferă deșertul,
nu bălțile".

 aaViPiR - "CUT"