Am liniste deplina ca un clopot
Ce bate-n zi de sarbatoare,
Iar noaptea am odihna
Unui peste
Ce inca mai traieste
Pe uscat.
Sa pot sa dorm,
Nevoie de amfetamine am.
Eu cand cobor,
Cobor la deal
Si urc semet
Doar in prapastii.
Zilele toate-mi sunt senine
Cu cerul vesel colorat
De norii plumburii ce stau sa curga,
Iar apa-mi lasa-n gura
Mereu gustul uscat.
Mananc numai bucate-alese,
Care-mi starnesc invariabil foamea.
Eu rad mereu
Si-apoi, sa nu starnesc invidii,
Inghit cate-un Prozac.
[...]
Fiindca va iubesc,
Nimic nu va doresc!
Excepţională ! Nu am nici o îndoială când spun asta .
RăspundețiȘtergereDupă 15 ani, e un mod neobisnuit de a ne reintalni... Așadar , îți trimit tie si Ioanei o imbratisare virtuală!:)) Poezia este intr-adevăr exceptionala!!
RăspundețiȘtergereIti multumesc Oana! Si eu ma bucur de reintalnire, fie ea si in cyberspatiu! :)
RăspundețiȘtergere