Superstrings
Odata cu "civilizarea" superstring-urilor, acestea au uitat sa mai vibreze pe muzica divina, scrisa pe partitura in "unic exemplar" compusa de Insusi Creatorul. Indivizibilele "structuri muzicale" numite superstring-uri sunt gene din ADN-ul lui Dumnezeu. Ele nu sunt nici materie, nici energie, sunt fragmente de constiinta pura. Treptat si-au pierdut din gradele de libertate, au inceput sa cante in cor asteptandu-si disciplinate randul. Prin ingradirea libertatii lor s-a creat lumea "ordonata", nascandu-se pe rand: electroni, protoni, atomi, molecule, microbi, fiinte vegetale, fiinte animale. La sfarsit, ca incoronare a operei divine, a aparut Omul, amestec instabil de materie si energie constient de sine.
Constiinta de sine a primilor oameni i-a grupat pe acestia in forme de organizare din ce in ce mai complexe si mai eficiente, dar mai restrictive si cu mult mai putine grade de libertate individuala. Fara doar si poate ca pentru supravietuire este nevoie de reguli, dar ce este strict necesar pentru un organism social nu este intotdeauna placut pentru individ. Regulile care creaza trasee distrug sublimul din haos.
Haosul nu inseamna dezordine, el este ordinea insasi, dar in forma divina.
Omul are nevoie periodic de mijloace de evadare din chingile ordinii sociale pentru a mai innota putin in haos (chiar daca intr-o forma mai imblanzita a acestuia). Marile stadioane permit descatusarea unor energii comprimate si potential periculoase. Sa lasam poporul sa se dezlantuie in aceste "arene". Petrecerile cu muzica ale carei acorduri amintesc de ritmul tobelor tribale, la care valseaza salbatic oameni dezlantuiti, sunt superbe ocazii de contact cu haosul energizant.
Haosul nu este sinonimul anarhiei ci este forma absoluta de organizare a tot si toate, doar ca are la baza ecuatii din matematica divina.
Priviti oceanul intr-o noapte instelata si poate veti intrezari fragmente din Geneza.
Cedric Sorel - "Big Bang"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu