Trăiesc cu mine însumi 24 din 24 de ore, șapte zile din șapte, 365 din tot atâtea. Sunt propria mea "umbră", chiar și în zilele înnorate. Chiar și când visez nu există scenă în care să nu fiu și eu acolo. La voi e cumva altfel?
În dansul vieții îmi sunt partenerul de tango, și adesea mă calc pe picioare. Mă analizez, mă critic, mă apostrofez, mă cert și apoi mă împac cu mine însumi.
Prin dorințele, prin simpatiile și antipatiile mele, prin orgoliile, prin iubirile și dușmăniile mele ajung mult prea des să mă rănesc. Uneori "sângerez".
Sunt așa cum mă văd.
Uneori mă plictisesc de mine însumi. Îmi spun precum unor musafiri care și-au uitat drumul spre propria casa: "Radule, omul vine, dar mai și pleacă!"
Niciodată nu sunt singur dar niciodată nu sunt liber.
Doar atunci când îmi voi fi ritmat perfect pașii în dansul cu mine, voi fi propriul meu prieten și voi fi făcut din doi unul singur .
"...știu și că sunt propriul meu salvator" - Henry Miller
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu