Ei ni se mai plang din cand in cand ca respira greu, ca ii tine in piept, ca oasele-i dor, ca uita frecvent.
Ne agaseaza uneori si cel mai adesea regretam.
Din acel depozit bancar (ca doar fondul de pensii este un mare depozit bancar) pe care l-au alimentat o viata, luna de luna, li se spune acum ca nu prea mai pot sa retraga.
Magazinele sunt pline dar parintii nostri fac WINDOW SHOPPING. Adica mai clar: se holbeaza prin vitrinele pline ale magazinelor capitaliste si ofteaza, si nu mai duc mana la portofel pentru ca stiu ei de ce. E gol.
Farmaciile au medicamente, dar nu la preturi pentru buzunarul lor, si atunci alearga dupa retete compensate uneori in zadar, pana isi pun tragica intrebare daca nu ar fi cazul sa ne scape de o povara. Uneori indraznesc sa ne intrebe daca nu stim de un doctor care mai da compensate, daca nu stim de o farmacie care elibereaza compensate.
In cazul in care dementa face ravagii in mintile lor, ei incep sa uite din ce in ce mai mult. Nu mai inregistreaza prezentul ( Alzheimer ) si raman cu amintirile lor dintr-o tinerete fericita. Adesea nu ne mai cunosc nici pe noi. Uneori te gandesti cu pacat, ca poate e mai bine asa. Ca prezentul oricum e scarbos si e mai bine ca parintii sa nu mai aiba contact cu el. Asta nu inseamna sa-i dam uitarii si noi pe ei.
Medicina este interventia umana in lupta impotriva selectiei naturale salbatice. Daca Dumnezeu a lasat loc pentru aceasta practica, suntem obligati sa facem accesibile leacurile pentru parintii suferinzi.
Hai sa ne trezim din dementa noastra colectiva si sa ne amintim ca suntem stapanii propriilor noastre destine, si sa ne repetam acest adevar pana cand devine element constitutiv al constiintei colective.
Cat mai suntem inca parinti de copii si copii de parinti ramanem singurii responsabili de administrarea lumii in care traim. Cum o administram acum nu e bine!
Din pacate lumea in care traim nu o administram noi, cei ca tine sau ca mine, daca imi este permis sa am aici o parere asa buna asupra noastra. Am ajuns sa avem acum, nu o democratie "originala", ci chiar o autocratie veritabila, cu niste "oligarhi" al caror nume suna mai rau decat in Caragiale, gen Punga, Troaca, Tarita and co& . Unde sunteti voi Farfuridi, Brinzovenescu, as putea intreba retoric ? La aceasta intrebare ne-ar putea raspunde poate doar dom ' Soric, care a facut liceul la "Negruzzi" . In tara lui "Da ce se da aici ? Da, cand ne da ?", unde ei se aleg pe ei, cumparind voturile cu o galeata de plastic sau cu o pereche de galosi de guma, foarte utile de altfel celor care traiesc doar ca niste cifre in contul celor 20 de milioane de romani (sau cati om mai fi ramas ...), ce putem face noi ca sa le stricam numaratorea ? Pentru ca intr-adevar lumea "lor" e croita prost, dar pentru noi, pentru ei e doar cusuta bine ! Un lucru este cert , nu prin vot, pentru ca suntem prea putini acum si galetile sunt multe . Si cu o galeata nu te poti lupta ... Singura salvare e educatia celor pe care "tara ii vrea prosti ". Atunci , nu se vor mai impozita pensiile, vor fi bani si pentru medicamentele parintilor, iar noi poate nu vom mai fi absenti, prin faptele noastre, din prezentul bunicilor . Destinul unui om vietuieste in si prin faptele sale, dar al unei tari ? Cand vom sti ce inseamna "noi ", noi romanii , cei mai "individualisti" si cei mai " destepti " din Univers, care nu putem accepta nici macar sa dam o sansa "caprei vecinului ", darminte sa acceptam o elita adevarata, adica sa acceptam in sfarsit ca s-ar putea sa existe si altii mai destepti decat noi, atunci se vor gasi de toate pentru toti.In rest, nu ne ramane decat sa ne iubim copiii, parintii si bunicii, fiindca dragostea calca dezbracata pe sufletele noastre si nu ne cere nimic care sa ramana pe lumea asta. Multumim Radule, pentru bucatelele de suflet care stralucesc pe acest blog .Si cand cei care acum stau in noroi vor privi la stele, vor privi si spre visele noastre. Un popor care se taraste, nu-l poti pune nici macar sa stea in genunchi ... Numai bine va doresc tuturor . Corneliu Dumitrache
RăspundețiȘtergereP.S. Ma duc sa repar stergatorul-spate de la masina . Un roman mi l-a indoit pentru un motiv numai de el stiut. Si va intreb : poti sa te superi pe el ?
Multumesc pentru aprecieri.
RăspundețiȘtergereEu cred ca suntem recuperabili. Nu tu mi-ai predat cursul de optimism?