Mama, vino acasa!!

   Speriati sau de-a dreptul ingroziti ca nu mai pot sa-si cumpere mancare, un numar din ce in ce mai mare de adulti tineri si mai putin tineri emigreaza din Romania pentru supravietuire. Vorbim despre supravietuire in cel mai propriu sens al termenului. Acesti oameni nu pleaca pentru a se imbogati si nici din spirit de aventura. Ei au doua motive: foamea si deznadejdea. Parintii nu-si mai pot hrani copiii, chiar daca in Romania, cand pleaca de acasa tot la munca se duc. Ce lasa ei in urma: cioburi de familie.

   In ultimii doi ani procentul de familii care se separa geografic a crescut alarmant. Tot mai multi minori raman in grija unui singur parinte, in grija unor rude sau in grija sortii, pentru ca parintii pleaca din Romania sa munceasca pentru paine. 

   Sufletele copiilor ramasi in tara incearca sa se adapteze si nu pot. E greu fara mama, e greu fara tata, e inuman pentru cei ramasi, chiar si temporar, fara parinti acasa. Suferinta devine destul de frecvent alarmanta si copii romani ajung in atentia psihiatrilor.

   Exista deja o patologie aproape specifica pentru copiii cu parinti plecati in lume pentru a trimite in Romania paine, paine pentru copiii lor. Prea multi copii depresivi, anxiosi, nervosi si neatenti, cu grave probleme scolare si sociale, prea multa delincventa juvenila...

   Copiii sinucigasi ne fac sa refuzam a da crezare realitatii. Cine ar putea trata cu pastile acesti copii de parinti plecati in lume pentru paine? Sau ce psihoterapii mestesugite ar putea alunga dorul de parinti?

   Lasati parintii romani sa munceasca in Romania pentru painea copiilor lor romani.