Neluând în calcul teribilismul adolescentin și post-adolescentin, adresez următoarea întrebare: cine și-ar dori copilul mort pentru binele altora (exceptând-o pe mama lui Ștefan cel Mare) sau cine dorește să-și lase copiii orfani, dându-și viața pentru binele obștei?
Îmi îngădui să dau un exemplu particular de erou:
"Un soldat aflat în prima linie a frontului așteaptă îngrozit, sub ploaia de glonțe inamice, comanda șefului de pluton de a deschide și el focul. Comanda întârzie, din considerente strategice. După un interval de așteptare care soldatului i se înfățișeaza ca o veșnicie, acesta cedează psihic și deschide focul fără ordin de la șef. Rafala sa imprevizibilă decimează toți dușmanii". Iată-l pe soldatul meu devenit erou.
Îmi mai permit să spun și că "fronturi" asemănătoare celui descris de mine pot fi întâlnite și pe timp de pace (dacă există într-adevăr vreodată pace) în viața fiecăruia.
Orice om obișnuit pus în situații extreme poate deveni erou.
În altă ordine de idei, individului mediu standard (omului normal) nu-i mai plac eroii după ce aceștia si-au facut treaba de eroi. Nu-i vrea prin preajmă pentru că-i crează "complexe". Nu-și poate bea liniștit berea, stând placid și înțelept pe terasă la soare. În acele momente "extatice" îl preferă pe erou așa cum își preferă și băutura favorită: rece, cu spume la gură și pe masă.
În lumea normală condiția eroului aflat încă în viață e mizerabilă. Post-mortem... numai de bine.
“Gilles Tran© -Shopping agressif“
Dacă considerăm viaţa modernă absurdă, atunci şi ieşirea din existenţa pe care o presupune poate fi privită ca un act eroic. Lupta , ea singură, poate umple o inimă de om , spunea A.Camus în Mitul lui Sisif .Eu nu vreau să privesc eroul ca pe o întâmplare . Imi place eroul care îşi asumă conştient actul . Îmi plac eroii de la Termopile, îmi plac samuraii, îmi place şarja cavaleriei poloneze în faţa tunurilor Krupp , chiar dacă aceasta e un mit.Dar numai în cărţi şi în cântece . De ce ? Nu e curios cum apar legendele despre eroi după ce aceştia mor ? Un sacrificiu perfect valabil în numele onoarei sau al apărării familiei, căci ce altceva e patria decît familia ta, casa ta, munca ta. Aseara am revăzut Născut pe 4 iulie de Oliver Stone. Tom Cruise face un rol excepţional într-un film de excepţie . Nu este Forrest Gump . Filmul acesta îţi taie pur şi simplu apetitul pentru eroism . Dar, un singur adevăr! Ce s-ar face o naţie fără eroi ? Ar dispărea ? Eroii sunt borne , care punctează istoria . De neevitat în manipularea maselor . Fiindcă ei crează conştiinţă . Conştiinţă superioară . Dacă nu ne respectăm eroii, nu vom mai avea eroi . Fiindcă nu vom mai avea conştiinţă.
RăspundețiȘtergere