îi cer lui Dumnezeu,
să te lase să rămâi păcătoasă.
Îți ador păcatul minciunii,
când îmi spui că mă urăști.
Te iubesc așa cum ești, o hoață
care-mi fură ore de somn,
lăsându-mi în loc
spasme-n secunde.
Iubesc că mă alungi,
atunci când fericirea ta
mă doare mult prea tare.
Mândria mă sugrumă când
ucizi cu privirea ochi de femeie,
lăsați nerușinat pe ochii mei.
Te ador când mănânci carne crudă,
în postul celorlalți.
E carnea buzelor mele, flămânde și ele
de-un păcat
Te doresc păcătoaso!
Dacă nu te-ai mai macula pentru mine,
ți s-ar oferi repede o pereche de aripi,
pentru a mă părasi în zbor de înger,
pentru niște sfinți plictisiți,
sătui de-a mai fi cuminți.
Atunci, ar trebui să sărut o icoană nouă,
ce umilește icoane vechi, pline de-un nou păcat,
păcatul de-a fi întârziat prea mult,
pe-un perete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu