Noaptea minții

Mi-am dormit viața
de până acum
și m-am trezit în niște zori.
Zorii de după noaptea minții.
Avusesem un coșmar.
Primul și singurul.
Am trăit dormind
fără vise.
Zeci de ani.
La deșteptare
mi-au fost prezentate
realizările vieții mele.
Care viață?
Cea dormită.
Când am început
să privesc în jur,
brusc m-a cuprins o durere.
Durerea tuturor simțurilor.
Și cea a bunului simț.
În jurul meu majoritatea râdea.
Am observat și oameni
care se văitau.
De durerea ochilor loviți de discromii,
a urechilor zdrelite de cacofonii,
a nasului asaltat de pestilență,
a limbii apăsate de pelin,
a pielii mângâiate cu spini.
Nouă, suferinzilor
ne-au spus ca așa e la trezire.
M-am gândit să mă culc la loc
și să mai dorm
câteva nopți polare
pentru că noaptea,
în somnul fără vis
mintea nu doare.

Francisco Goya - "The sleep of reason brings forth monsters"