Iertare

    Omul, indiferent de rasa, sex, religie, nationalitate, fiind creatia lui Dumnezeu ii cere acestuia in toate rugaciunile sale indulgenta. In mod ciudat acelasi om este cea mai neinduratoare fiinta de pe pamant, cand vine vorba sa ierte el.
    Solicitam imperios ca sistemele de justitie de pe tot cuprinsul pamantului sa ia in calcul, atunci cand se pune problema de a face dreptate, "prezumtia de nevinovatie". In schimb cand judecam noi, dupa morala noastra personalizata, nu dorim justitie ci "sange". Noi, oamenii, nu iertam cu adevarat niciodata. Din contra, din tenebrele sufletului nostru pornim intotdeauna de la "prezumtia de vinovatie". Cum altfel am ranji doct, debitand ziceri de tipul: "Cine fura azi un ou, maine va fura un bou" sau "Lupul isi schimba parul dar naravul nu".  Tot noi am inventat "Razboiul sfant".
    Adeseori omul il sileste pe seamanul sau sa greseasca si a doua oara, spunandu-i semet, cu aer de arhanghel, celui care-si cere umil iertare: "Sa te ierte preotul, nu eu!"
    Ca o incununare a unei gandiri umane "juste", creatia suprema a Domnului nu reuseste intr-un final sa se ierte nici pe sine insasi.
    Doamne... eu cred ca te odihneai in ziua in care ai creat omul, nu intr-a saptea zi!

Édouard Debat-Ponsan - "St. Bartholomew's Day massacre"