Am inceput cu auzul. Mereu timpanul mi-a pricinuit dureri de cap... enervand nervul auditiv.
Specia umana face mult zgomot.
Simteam ca omul si cand rosteste vreun discurs savant si cand bate cu ciocanul ii raneste violent vreunui seaman de-al sau... timpanul.
Ce membrana nevrotica...
Satul de reactia supradimensionata a timpanului la inutilitati senzoriale, l-am amenintat pe acesta ca-l voi inlocui cu-n himen intact de fecioara tarzie. Macar asa voi avea parte doar de fandoseli ce-mi vor deranja ipocrit sus-numitul nerv. Zgomotele transmise mai departe de acest propus pseudotimpan ar fi timide si neconvingatoare, lasandu-l calm pe nerv.
Se pare ca timpanul original m-a luat imediat in serios, si a inceput un tratament... pentru tulburari de comportament.
De-atunci am inceput s-aud altfel. Nu mai prost, ci doar altfel. In lume ma prezint cu surditate la tot ce are legatura cu regnul animal. Ma rog... cred ca aici e vorba de o timpanoza ameliorata partial. Ii spusesem membranei mele fonice sa ignore doar specia umana cu toate realizarile ei, nu tot regnul din care aceasta face parte. Imi placeau totusi privighetorile...
Multimilor scandand le-aud doar gesturile (ma voi ocupa eu intr-o etapa ulterioara si de vaz...).
Individual n-aud decat zambete.
N-aud masini, n-aud televizoare. Ma informez din carti si ziare.
Aud doar vuiet de talaz. Ma-ndrept spre mineral...
In ultimele zile am inceput sa aud si un sunet cu armonici de Geneza.
Sunetul de Big Bang nu e zgomot. E toata informatia universului concentrata intr-un geamat. Cred ca din acest vaiet s-au inspirat si sfintii. Sau nu?
Scuzata fie-mi aroganta de-a striga:
- Eu mi-am dresat timpanul!
Ca doar nu era sa ma dreseze el pe mine.
Pentru a procura manualul de dresaj, sunati-ma! Dar sa stiti ca nu aud...
Zambiti-mi doar, atunci.
Hiroko Sakai - "Silence"
Am zambit, super.
RăspundețiȘtergere