Te iubesc, iubito!
Te iubesc, iubite!
Esti a mea!
A ta sunt.
Esti al meu!
Al tau sunt.
Sa ne iubim la mijloc de pat!
La mijloc de pat sa ne contopim!
[...]
Ce voluptuos ne plictisim impreuna!
Da, ce voluptuos ne plictisim impreuna!
[...]
Nu mai fi mereu ecou! Suntem simetrici... devine coroziv.
[...]
Draga, de mult nu ma mai vezi! Esti orb?
Nu-mi zgaria timpanul, te vad ca pe un zgomot!
Draga, de mult nu ma mai asculti! Esti surda?
Nu-mi smulge pleoapa, te-aud ca pe o ceata!
[...]
Nu mai simt miros de mijloc de culcus!
Nu mai gust sudoare-n asternut!
[...]
Nu te mai vad!
Da, nu se mai vede.
Nu te mai aud!
Da, nu se mai aude.
[...]
Nu te mai pot pipai!
Nici eu.
Nu ai miros!
Nici tu.
Nu ai gust!
Nici tu.
Cadavrele simturilor ne-au facut receptivi!
Ce impreuna ne-ntelegem acum... doi straini!
De ce-am vrut ceas pe inelar... nu stiam ca noi creaseram minutele?
Salvador Dali - "The Persistence of Memory"
http://www.youtube.com/watch?v=5_gdTE0rCFg
RăspundețiȘtergereIn timp am realizat ca "timpul" poate deveni povara. Cu timpul am devenit sclavii timpului, masurand cu exactitatea unui ceas elvetian timpul trecut uitand insa esenta - sa pretuim timpul ramas. Unii isi cauta cu disperare "umbra", altii spera ca vor auzi "batand" la poarta sufletului, multi dintre noi inca asteapta ca acul busolei sa le indice "Nordul", utopicii vor sa devina liberi, optimistii cred intr-o victorie a "necuvantului" iar vinovatii asteapta iertarea Oceanului...Intr-o confruntare cu timpul, dvs. ati fi, cu siguranta, invingator. Pentru tot acest timp pe care, in mod admirabil, ni-l impartasiti.
RăspundețiȘtergere