mi-am vândut umbrela.
Când s-a lăsat frigul
mi-am amanetat paltonul.
Când soarele topea asfaltul
m-am uitat sever
la cea mai vizibilă stea diurnă,
și i-am cerut despăgubiri
pentru aleile desfigurate.
Atunci mi-am luxat o gleznă
la nadir,
holbându-mă spre zenit.
Șchiopătatul m-a-nvățat
cum e goana infirmilor.
Când a-nghețat drumul
mi-am lăsat bocancii
la căldură, lângă foc
și am plecat desculț
spre Laponia,
după cadouri.
Am căpătat o grădină
de trandafiri
la prețul unei perechi
de mănuși.
Să știi că Moș Crăciun
nu dă cadouri,
ci vinde doar
la preț redus.
Cu palma nudă
am smuls spinii,
să știu dacă-și merită
faima de pretorieni.
Și-o merită.
Așa am oferit educația necesară
simțurilor mele sălbatice.
Erau gata pregătite
să te-ntâlnească pe tine,
cea povestită.
Fiu al ploii,
pornit de nicăieri
și indreptându-mă
spre niciunde,
am ajuns la-ntâlnire,
îmblânzit.
Dar prea devreme...
Am sosit la tine,
înaintea ta.
Octavio Ocampo - "Visions of Quixote"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu