Beție

La noapte mă voi îmbăta cu tine.
Însă voi fi doar eu 
cel ce va bea.
Tu vei privi lucid
cum mințile-mi voi pierde,
sorbind licorile din tine
ieșite abundent
s-adape pofta mea
de dependent.
Încă din pragul casei
sărutul ți-l voi lua, de sete.
Te voi ruga să te așezi comod,
s-aștepți să-mi fac curaj
să trec la băuturi concrete.
După-nserat voi pune gura
pe ochiul tău
cu iris speriat,
iar limba-mi va aduce
tot plânsul adunat
de-atâtea aventuri caduce.
E tare lacrima sărată,
fiind din sentimente
un ultim distilat.
E numai bună
să-mi stârnească pofta
să beau și altceva...
să fac păcat.
În miez de noapte-ți voi deschide sânii,
să gâlgâi sucul rezervat
pentru acel copil posibil,
care daca ti-ar crește-n pântec
ar ști c-am fost tare-nsetat.
După lichidul prohibit
ce ți-l voi bea ca un păgân,
nu voi mai ști ce-i aia frică,
voi fi ca un sugar ce te posedă
crezând că-ți e stăpân.
Sudoarea de pe pielea aburită
ți-o voi sorbi spre zori
cu limba suferindă.
Apoi lăsa-voi neantul
în brațe să mă prindă.
De vei dori apoi să bei și tu cu mine,
e de ajuns să guști din vicios,
de umăr să mă muști frumos,
voi sângera capricios
și vei cădea pe loc răpusă
de o beție
cu gust incestuos.

Takato Yamamoto - "End of Crazy Love"