Sa ai un strop de apa
Intr-un pustiu arid,
Ce vede dusmanos fantana
Atunci cand ea se sapa.
La fel, e-o binecuvantare
Cand oaza ce-o visezi
Fiind a ta pe veci,
Cu suflete sa fie plina
Si nu cu nestemate reci.
Cuvantul pronuntat banal de toti
Tu pentru tine-l lasa
Sfant nume propriu
Sa-l rostesti, doar cand revii
Din drumuri lungi... Acasa.
John Atkinson Grimshaw - "Going Home at Dusk"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu