Mereu dup-o ninsoare nouă,
simt că-i păcat să-mi pun eu pasul
pe vălul de mireas-al Geei,
zeița ce i-a luat lui Chaos glasul.
Acest veșmânt din nonculoare
are-n textură fulgul de zăpadă,
un element pe care Euclid
privit-a-l fără ca să-l vadă.
Fulgul de nea care tot cade,
este o geometrie genială,
iar tu de-o vezi doar în ansamblu,
străină îți va fi originea-i fractală.
O geometrie ce se-nchide-n sine
stă printre noi de la-nceput,
fiind ascunsă minților senine,
doar pentru că așa a vrut.
Ce ține Dumnezeu mult prea aproape nouă?
Un microcosmos în bizară fantezie,
lăsat doar pentru cei ce-au fost la doctor să-și trateze
divina lor presbiopie!
Sfioasă și tăcută, această armonie
nu se arată celor care n-au venit
să-și ia lentila ce focalizează
cu mult curaj, spre plusul infinit.
“Ma transform, ramanand acelasi “, epitaful de pe piatra de mormant al lui Jakob Bernoulli .
RăspundețiȘtergereMultiplicandu-se pe Sine la infinit, se reacreeaza pe Sine intr-un infinit de forme . Self-similarity. Creatorul nu isi poate vedea Opera, pentru ca El este Opera . Omul nu poate iesi din armonia Universului . Nu poate trece de masura lui Dumnezeu . Cand o face, o face dizgratios, in haos. Ceea ce era frumos,sfarseste intr-o tumora . Nerepetitiv ca si fulgul de nea , omul este emblema armoniei, a infinitului de forme pe care le imbraca … acel ceva in Microcosmosul regasit in Macrocosmos : ceea ce este sus este si jos, si ceea ce este jos este si sus. Inchei, ca sa nu plictisesc .
Eminescu :
“ Dar deodat-un punct se misca … cel intai si singur . Iata-l
Cum din chaos face muma iara el devine Tatal !
Punctu-acela de miscare,mult mai slab ca boaba spumii,
E stapanul fara margini peste marginile lumii …
[…]
Unul e in toti, tot astfel precum una e in toate ".
Eminescu, Scrisoarea a I a .
Nu, poate nu e vorba de fractali, ci de un adevar. Sau poate e Zen ?
Nu-i asa, Radu ?
Cordumi
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereDa . Pot spune de asemenea ca mai exista si alte legi universale . Cea a genului, cu principiul masculin " Unu e in toti ... " , cel care ordoneaza si pune in miscare creatia, si principiul feminin, " ...tot astfel precum una e in toate .", substanta care va fi ordonata."Cum din chaos face muma iara el devine Tatal !" Ambele de sine statatoare, separate, nu pot zamisli . Timpul apare odata cu creatia, cu tot ce incepe a fi . Eminescu respecta creatia ex nihilo, care este o rezonanta din textele vedice si care apartine si crestinismului.Sau legea polaritatii, totul este dublu ,cu doua extreme , ex:
Ștergere"La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns."
Despre Scrisoarea a I a se pot spune foarte multe . Din punctul meu de vedere doar aceasta si ar fi de ajuns ca Eminescu sa faca onoare poporului roman in constelatia poetilor acestei lumi .
Cordumi
P.S. Am uitat sa mentionez ca mi-a placut poezia .
RăspundețiȘtergere:-)
Cordumi
Pai... ma pun eu cu EMINESCU?
RăspundețiȘtergereGeometria fractala a fost intuita de mintile neeuclidiene din toate timpurile.
O singura obiectie: Haosul nu este dizgratios!!!
Ai dreptate . M-am facut eu poate gresit inteles . Stii foarte bine ca mine ca un singur pas in afara raportului care dicteaza armonia fractala, distorsioneaza haotic aceasta geometrie. Am vrut doar sa evidentiez metaforic prin tumora ca doar omul ( strict doar omul ! ) , vazut ca un fractal, si nu numai biologic ca un fractal al celulei, este urat/disgratios cand paraseste masura divina, adica paseste spre haos. Spiritual vorbind . Haosul are frumusetea lui. Sunt total de acord cu tine .
RăspundețiȘtergereCordumi