I-am zambit copiei fidele. Mi-a zambit identic. M-am incruntat la ea. S-a incruntat la mine. Am aplecat in fata capul, reverentios. Mi-a raspuns pe masura. Hm... sunt atat de important incat savantii au pus pret si pe detalii.
I-am facut cu ochiul stang. Mi-a raspuns clipind cu dreptul. Are simtul umorului... grozav!
I-am intins mana dreapta. Mi-a intins natural mana stanga. Hei... ce faci? Esti tu spiritual, dar cam nepoliticos!
De indignare am simtit o durere de inima. Am dus involuntar mana stanga la piept. La fel a facut si clona... cu mana dreapta. Stai putin... eu nu aveam dextrocardie!
[...]
Te mai uiti mult in oglinda? Sa-ti imprumut rujul, micul meu urias?
- Remember Dolly -
ce simpatica e "povestioara".
RăspundețiȘtergere