marți, 28 februarie 2012

Constiinta

Sunt om... respir, transpir si ma hranesc. Ca mine-i chiar si frunza, chiar si iarba.
Sunt om... raspund cand sunt strigat, tresar cand sunt lovit, iar uneori ma si revolt. Ca mine-i corbul, chiar si oaia.
Sunt om... unelte folosesc sa-mi fac acoperis. Ca mine-i cimpanzeul.

Sunt om... ma rog la Dumnezeu, stiind de ce. Ca mine-i numai omul.

                   Eric Enstrom, Rhoda Nyberg - "Grace" 


Un comentariu:

  1. " Sunt om... ma rog la Dumnezeu, STIIND DE CE ! ". Cand nu mai ai indoiala ca noi oamenii putem fi ceea ce Cartile Sfinte ne promit, adica fii ai lui Dumnezeu , inseamna ca acea Cunoastere, care nu vine cu cuvantul, te-a atins . Ea e cea care ne aduce impacarea cu noi insine si cu Dumnezeu . Ea e cea care ne face sa fim fericiti, ea e cea care ne face sa fim buni,ea e cea care ne face sa fim frumosi in fata lui Dumnezeu si a lumii . Ea e izvorul intelepciunii pentru ca ea, Cunoasterea, inseamna Adevar. Adevarul inseamna acea farama de dumnezeire din noi, ca parte prin care ajungi la TOT ... si Adevarul e , nu in cele din urma, cel care ne va elibera, caci abia cu El vine cu adevarat libertatea noastra. El este si izvorul a toate ce incepem sa fim . Aceasta Cunoastere in opinia mea vine odata cu trezirea Constiintei . Constiinta care nu e altceva decat Sinele tau, Dumnezeul din tine, sufletul. Cel cu care trebuie sa fim UNUL, aceasta fiind telul nostru ultim , constientizarea Constiintei, nefiind decat pasul de urias cu care incepem drumul nostru, spre "A FI "cu adevarat .

    Cordumi

    RăspundețiȘtergere