și ninge cu fulgi de metal,
stau lupi în ferestre cu gândul
să-ți cânte-un colind agonal.
La ușă, acum, nu sunt colindătorii.
Ciobanii tăi îți sunt, chiar ceilalți doi.
Tu nu mai sta ca lașul, moldovene!
plângându-ți soarta de căcat, la capul unei oi.
Ia arma și stai drept, cu fața!
Doar Domnului înalță rugi!
Munteanului și celuilalt tu curmă viața!
Arată lumii că nu ești neam de slugi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu